Platanii din Samothraki – Grecia mai putin explorata

Numele unei insule grecești pe copertă poate fi promisiunea unei evadări. A unui timp ceva mai răbdător. O breșă de albastru care moţăie într-un secol agitat. Te poate face să alegi cartea lui Ștefan Manasia cu speranța recuperării unui timp. Acel timp al vacanțelor dintre vârste, al răgazului negociat sub forma unor concedii sau al nostalgiei rămase ca spectru al primei iubiri (cartea Platanii din Samothraki face parte din colecția dedicată romanelor având ca temă prima iubire, apărută la Editura Paralela 45).

Evadare extinsă

Un roman precum o evadare vei găsi citind Platanii din Samothraki. Dar nu este doar sustragerea din spațiul tău pentru a te duce în paradisul albastrului grecesc. Este și o sustragere dintr-o lume ce pune bariere între vis și realitate, între proză și poezie, între o narațiune ordonată și o anarhie a flashbackurilor ce fac, în lumea lui Manasia, permeabilă orice graniță – dintre cotidianul urban cu betoane și visul scăpat peste realitate, dintre generații, dintre acum și acel ieri aservit memoriei afective. De fapt, Ștefan Manasia scrie pentru a împinge realitatea în vis, mitul în prezent și prezentul într-un atemporal medieraneean, natura în ruinele urbanului, betonul dezabuzat al reliefului post-socialist în mici jungle din oraș, realismul în oniric, așa cum împinge narațiunea în poezie, hibridizând experimental și obligându-te să-ţi recalibrezi așteptările de la un roman despre o călătorie în Grecia, cu staționări în Veliko-Tîrnovo și Edirne.

Perspectiva iniţiatică asupra insulei

Poți căuta imagini pe Google cu Samouthraki. Doar că nu-ți vor fi de folos. Călătoria personajelor – unchiul visător, eternul boem, neatins de noile idealuri carieriste și nepotul dependent de gadgeturi, spre disperarea părinților care îi observă carențele de socializare – are o semnificație mai degrabă simbolică. De regăsire, de trecere. Ți se confirmă totuși frumusețea. Acea frumusețe de care au parte cei deja conectați la istoria unui loc. Acei cititori dornici de a-l umple cu propriile proiecții asupra devenirii istorice.

Descrierile insulei Samothraki sunt imersive. Simți marea. Miroși livezile din jurul casei unde se cazează Nemo (unchiul) și Tom (nepotul). Ai impresia că plutești noaptea în marea la care se ajunge după strabaterea unei plaje sălbatice, plină de resturile rocilor vulcanice. Îi invidiezi pe cei doi datorită locului sălbatic găsit. Unul nemodelat de turismul de masă.

Călătoria în sens invers

Destinația pare capătul final al unei călătorii în sens invers. Din secolul XXI spre începuturi. De la tehnologiile avansate din jungla urbană spre locul unde răsărea civilizația europeană. O călătorie de la prezentul concret spre atemporal. Acel atemporal dătător de nostalgii pentru sufletul mediteraneean. Iar unul dintre personaje are acest suflet. Și speră să îl branșeze și pe celălalt la el. Să îl ajute să conștientizeze atât gloria civilizații din jurul Mediteranei, cât și prezentul ce amenință să distrugă urmele acestor civilizații din cauza războaielor.

Peisajul insulei grecești îți taie răsuflarea. Cu apa de un albastru ireal și niște stânci suprarealiste. O frumusețe stranie respiră pe fundalul discuțiilor dintre nepot și unchi. Discuții cu mici ironii din partea celui mai citit și trecut prin viață față de puștiul considerat a face parte dintr-o generație mai puțin cultă. Doar că puștiul are propriile resurse de profunzime.

Dialoguri legate de prima dragoste

Datorită dialogurilor, ai impresia că vezi un road movie cu personaje din generații diferite. Unul este tipologia bărbatului trecut prin viață. Sincer, fără a-și cenzura prejudecățile și micile răutăți la adresa oamenilor din locurile traversate până la insulă. Se exprimă tranșant cu privire la geopolitică, la cauzele ce au dus la uratirea unui oraș de care fusese cândva îndrăgostit. Când își rostește opiniile are uneori aroganța unui lup de mare față de novicele stângaci, netrecut prin viață. Totdodată, acest unchi atotștiutor ascunde un suflet ce nu și-a revenit după un prim eșec în dragoste.

În etapa primei suferințe din dragoste se află și nepotul Tom. El o iubește pe Dora, o adolescentă sofisticată. Dora vrea să devină actriță și are gusturi literare mature, din lista preferaţilor făcând parte și Paul Auster. Unchiul derulează propriile amintiri despre idealuri și eșecuri în dragoste.

Schimb de confidențe

Unchiul și nepotul schimbă confidențe. Dar și replici ironice, cum se întâmplă de obicei între generații. Ironicul unchi Nemo vrea să îi deschidă ochii nepotului Tom. Să îl înveţe să vadă, să iubească lumea de dincolo de ecranele unor device-uri, să o exploreze fără clișee. Îl ia în expediţii spre locurile sălbatice ale insulei, acolo unde se retrăgeau rebelii anilor ’60 și ’70 ce fugeau de civilizaţia acaparată de conformism și unde ajung rebelii zilelor noastre, ce vor să le preia moștenirea.

Înoată în piscinele naturale (numite și vathre) de lângă cascade. Din mare ajung plutind în peșteri de-o splendoare albastră ce pare să fi rămas intactă de la începutul timpului. Străbat niște străduţe înguste, descoperind satele și orășelele insulei. Întâlnesc tinere culte și nonconformiste, urmașele hipioţilor, călători excentrici.

Călătoria dintre pagini

Fiecare pagină din acest roman îţi dă impresia că ai plecat și tu într-o călătorie. Atât de puternice sunt descrierile oferite de Ştefan Manasia. Proza lui este pe atât de senzorială pe cât de intelectuale îi sunt referinţele puternic legate de istoria civilizaţiilor și de transformările mai mult sau mai puţin faste ale orașelor istorice din Bulgaria sau Turcia, străbătute în drumul spre insula grecească.

Indiferent de gradul de branșare la gândurile și trăirile personajelor, la final vei rămâne cu acel intens dor de ducă. De ieșirea din timp. Vei dori să te retragi, măcar pentru câteva săptămâni, pe sălbatica Samothraki.

Dincolo de un roman despre călătorie și maturizare, detectezi o mare pledoarie pentru conservarea unor spaţii așa cum sunt. Pentru acea păstrare necesară a unor locuri de care se leagă memoria colectivă a unui continent. Este totodată un protest împotriva omogenizării printr-un tip de turism ce pune accentul pe kitsch și entertainmentul lipsit de substanţă, fără ancorarea în autenticitatea, istoria, natura ori spiritul unui loc. Acel turism care face orașele istorice să arate la fel.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Paralela 45, de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro.