Nowhere to Be Found – O noua revelatie a literaturii coreene

Scriitoarele sud-coreene sunt precum marii cineaști actuali din ţara lor: capabile de a te acapara și de a te năuci prin amestecul de enigme ce învăluie personajele și prin răsturnarea oricăror așteptări legate de un deznodământ (aparent) anunţat. Această răsturnare se bazează de cele mai multe ori prin excentrica și totodată onirica îmbinare dintre nelumesc și cotidian. Simţi acea umbră a nelumescului ce topește certitudinile privind niște personaje aparent simple, care duc o viaţă banală, transformând aceste personaje într-un mister de nepătruns, ce le face să pară volatile, spectrale. Un astfel de personaj este și tânăra din romanul Nowhere to Be Found (titlu original: Cheolsu).

Un roman ce trece graniţele

Bae Suah le-a devenit cunoscută multor cititori din România interesaţi de literatura asiatică datorită romanului M-am săturat de tine. În Nowhere to Be Found regăsești același interes pentru condiţia femeii în contextul marilor schimbări ale societăţii sud-coreene. Deși sunt reflectate schimbările din anii ’80 și ’90, Bae Suah depășește graniţele. Romanul său pare extrem de relevant nu numai pentru cititorii din România zilelor noastre, ci și pentru mulţi tineri din marile orașe, indiferent de continent.

Multe femei din Orient sau din Europa de Est, dar și din ţările mai dezvoltate din Vest, se pot regăsi în experienţele personajului feminin principal din acest roman. Descoperi în povestea sa urmările inechităţii și acel sentiment de abandon al unei generaţii întregi. Problemele din tinereţea protagonistei din Coreea anilor ’80 se regăsesc și în radiografiile îngrijorătoare privind nemulţumirile tinerilor de azi.

Portretul unei generaţii

Scriitoarea nu ratează nici o nemulţumire simptomatică pentru tinerii de azi. Recunoști dificultăţile unei absolvente de a-și depăși condiţia prin oportunităţi profesionale pe măsura pregătirii sale, lipsa perspectivelor din familiile sărace, povara de pe umerii tinerilor educaţi ajunși în unele cazuri singurii capabili de a-și întreţine familia, rata ridicată a șomajului, accesul dificil la buna locuire și impactul prejudecăţilor legate de rolul femeii în societate și în viaţa unui bărbat având o mamă bigotă, care îl infantilizează.

Multe cititoare își regăsesc fie propriile experienţe, fie ale prietenelor sau ale femeilor din generaţiile trecute în relaţia personajului feminin cu mama intruzivă, snoabă și troglodită a iubitului său. De fapt, relaţia de iubire pare centrală în acest roman. O relaţie prin care Bae Suah să expună conflictul dintre generaţii cu privire la emancipare. Însă pe măsură ce te vei apropia de final, realul se dizolvă în mister. Simţi că miza este alta, expunsă printre rânduri.

Predilecţia scriitoarei pentru aluzii în locul clarităţii, pentru evaziv, te poate frustra. Te poate enerva dacă nu faci parte din rândul celor familiarizaţi cu stilul autorilor coreeni sau japonezi contemporani. În schimb, dacă preferi misterul în locul unei dezvăluiri explicite a cauzelor din spatele acţiunilor și apropierea acestui mister de thriller fără tensiuni sau pericole ostentative, microromanul te va fascina.

Film straniu în proză

Bae Suah are talentul unui cinest apreciat pentru cultivarea unui slow cinema. Lasă peisajul și introspecţia molcomă să reflecte prin aluzii vagi niște stări greu de tradus. Cele mai intense scene au loc într-un peisaj de iarnă. Totuși, această intensitate nu este legată de naraţiune, ci de stările personajelor. De fapt, naraţiunea este una cât se poate de statică. Ritmul este mai degrabă contemplativ. În schimb, sub calmul și observaţiile sfâșietoare ale unei tinere nefericite clocotesc niște emoţii vii. Semnele unei vieţi fremătătoare, ce tânjește senzual după apropiere.

În stilul scriitorilor asiatici, tot ce este bulversant este acoperit de subtilitate. Seismele interiorizate înlocuiesc izbucnirile ce de obicei se transformă în exteriorizare.

Misterul personajelor

Farmecul romanului este dat de misterul care lasă delicat să se întrevadă apariţia unor elemente specifice unui thriller la foc mic. Simţi că sub calmul personajelor zvâcnește un imprevizibil abisal. Un preaplin emoţional precum un izvor subteran. Imprevizibilul contrastează poetic, prin senzaţiile corporale, cu peisajul nocturn de iarnă. Căutându-și iubitul printre străzile unui orășel îndepărtat, apoi printre cărările unei păduri, personajul central îţi dă impresia că de fapt rătăcește printre iluziile produse de propria minte și de situaţia reală.

Tot ceea ce ar vrea să exprime este resimţit la nivelul frigului captat senzorial. Iar peisajul hibernal este simbolul unei percepţii a realităţii devenite din ce în ce mai nesigure. A unei realităţi monocrome, ce își pierde consistenţa obiectivă în fantomele și iluziile subiective. Paradoxal, descrierea peisajului de iarnă, prin topirea concretului, dă și mai multă consistenţă psihologică. Doar că devine o consistenţă înșelătoare, precum umbrele unei nopţi de iarnă.

Pe măsură ce se lasă întunericul peste rătăcirea tinerei din roman, apar multe neclarităţi în mintea cititorului. Sunt neclarităţile asumate, mai bine zis, intenţionate, prin care Bae Suah te seduce. Plăcerea oferită de romanul său este dată până la urmă de această rătăcire. O dublă rătăcire: în căutarea unui iubit din ce în ce mai indisponibil, dar și a memoriei. Memoria unei vieţi terne, la care o condamnă limitările unei societăţi.

Marea singurătate

Nowhere to Be Found este și un roman despre singurătate, alienare. Despre izolarea ce ajunge să înceţoșeze acele minime certitudini date de ancorarea în cotidian. Personajului feminin central i se refuză această ancorare. La fel i se refuză și orice formă de a ieși din capcana întinsă de precariat și de propria familie. De acea moștenire transgeneraţională a ratării și a neputinţei. Doar legătura cu tânărul de care se simţea atrasă încă din liceu îi mai permite să se se apropie de real, prin simţuri.

Romanul lui Bae Suah impresionează nu numai prin subtilitate. Prin folosirea pasajelor descriptive pentru a reda metaforic stări adânci. Scriitoarea excelează prin capacitatea de a pendula între lumea subiectivă, evazivă, și realitatea concretă a unei epoci. Poate denunţa problemele sociale fără a părea tezistă. De asemenea, reușește să păstreze nealterate acele enigme ce ajung să caracterizeze psihicul uman, cu abisurile sale. Exact ca într-un film de artă coreean sau japonez despre iubire și însingurare, pe fundalul marelui oraș. Desi greu de povestit, Nowhere to Be Found are potenţialul unui scenariu de film. Un film în care peisajul și cadrele urbane să fie personaje la fel de relevante.