
Tacerea Seherezadei – Povesti din Smirna cosmopolita
Tăcerea Şeherezadei îi va face pe mulți cititori să conștientizeze încă o dată forța literaturii împotriva uitării planificate politic. Când martorii unor evenimente istorice devenite atrocități colective au fost masacraţi, când legile agresorilor pedepseau aspru libertatea de opinie și de cercetare a istoriei sau când interesele geopolitice au primat în fața dreptății cerute de victime, literatura a permins nu numai scoaterea la suprafață a nedreptăților, ci și o salvare din groapa comună a uitării fără preţul resentimentului.
Curajul scriitorilor turci
Romanul Tăcerea Şeherezadei i-a asigurat lui Defne Suman un loc important în inima cititorilor pentru care Turcia înseamnă în primul rând o literatură mereu surprinzătoare datorită autorilor curajoși, împotriva primitivilor care au încercat să facă din intimidarea victimelor și din tăcerea colectivă o politică de stat, în numele binelui național, înțelegând prin național locuirea unui teritoriu ale cărui granițe trebuie aparate prin alungarea sau anonimizarea oricăror locuitori ce vorbesc altă limbă, altă cultură și altă identitate decât cea a etniei agreate. Iar formarea statelor naționale după căderea marilor imperii a însemnat și tolerarea de neconceput (și de neiertat) a unor atrocități împotriva unor locuitori de altă etnie decât cea majoritară.
Tăcerea psihologică
Muţenia Şeherezadei avusese mai degrabă cauze psihologice. Era o formă de apărare extremă împotriva unei traume. Numele său real fusese Panagiota. Locuia în superba Smirnă (orașul rebotezat Izmir după ce armata turcă îi daduse foc pentru a extermina populația greacă, după ce la rândul lor soldații greci au pîrjolit sate și orașe turcești, violând femei și ucigând, crezând fanatic în restaurarea Greciei Mari, acel teritoriu dinaintea Căderii Constantinopolului).
Panagiota scapă dintr-un viol colectiv folosit ca formă de răzbunare a soldaţilor turci. Este salvată chiar de un militar turc respectat din Smirna. Acesta era Hilmi Rahmi, un comandant admirator al lui Ataturk, stupefiat și revoltat de comportamentul camarazilor săi. Hilmi privea îngrozit cum focul mistuia o conviețuire armonioasă, veche de sute de ani.
Apusul Smirnei
Marele incendiu a distrus acea Smirnă cosmopolită unde trăiau împreună turci, greci, armeni, evrei și occidentali. Despre această lume fabuloasă va trebui să povestească Panagiota. Ea fusese numită Şeherezada când ajunsese în conacul cu turn atribuit salvatorului său în urma faptelor de vitejie. Niște fapte de care ajunsese în schimb să-i fie rușine când văzuse de câtă violență este capabilă natura umană ori de câte pedepsește cu aceeași monedă alte atrocități comise de soldații greci ai lui Venizelos împotriva turcilor, odată debarcaţi în localitățile otomane și în Smirna, în tentativa de a-și răzbuna strămoșii cuceriți de armatele sultanilor otomani.
Secretele din conacul cu turn
Conacul cu turn are o poveste în sine. Turnul lui ascunsese niște secrete feminine. Aici fusese ținută ascunsă una dintre cele mai frumoase adolescente din Smirna. Pe nume Edith, ea aparținea comunității franceze stabilite cu multe generații în urmă în acest paradis cosmopolit. Edith era o rebelă inteligentă. O emancipate aflată înaintea vremurilor ei. Rămasă însărcinată, fusese ascunsă de mama ei în turn, pentru a nu strica reputația familiei.
O moștenire neașteptată o ajută pe Edith să se elibereze de sub influența mamei care nu o înțelegea. Edith se mută într-o altă casă, dintr-un alt cartier. Mutarea avusese loc într-o perioadă în care era scandalos ca o femeie să locuiască singură, mai ales dacă era necăsătorită. În noua casă, Edith își va putea întâmpina, departe de privirile mamei, amantul venit de peste mări și ţări. Amantul era un tânăr indian pasionat de parfumuri și negustor de pietre prețioase, pe nume Avinash. Școlit la Oxford, șarmantul Avinash era și un abil spion al Coroanei. Ajunsese în Smirna chiar în ziua în care Edith năștea în mare secret.
Noua menire a povestitoarei
Tot de un turn se leagă și viața adolescentei Panagiota după ce devine Şeherezada și amanta salvatorului ei turc. În ciuda relației cu acesta, se va atașa de tandra Sumbul, soția lui, care o îngrijise pe grecoaica rămasă orfană ca pe fiica ei.
După ce trec deceniile, Seherezada își dă seama că vindecarea ei este legată de scrierea propriei povești. Spre deosebire de personajul din poveștile arabe, ea nu povestește pentru a-și prelungi viața. Rămasă de una singură în turn, speră că derularea propriei povești și a distrugerii vechii Smirne îi va aduce în sfârșit moartea văzută ca formă de odihnă după un secol de pierderi. Doar că finalul va fi unul neașteptat.
Istoriile Smirnei cosmpolite
În romanul său, Defne Suman întrepătrunde povești dense. Poveștile unor femei nonconformiste. Sunt istoriile Smirnei devenite între timp Izmir. Ale cartierelor fremântătoare, populate de greci și de armeni. Poveștile turcilor ce nu-și imaginau orașul fără vecinii greci și armeni. Speranțele grecilor care nu doreau eliberarea confraților în scopul declanșării unei prigoane împotriva otomanilor din Smirna.
Când tinerele grecoaice îi așteptau pe soldații veniți din toată Grecia pentru a-și revendica precum niște invadatori de temut fostele teritorii bizantine cucerite cu secole în urmă de armatele otomane, tatăl Panagiotei presimţise catastrofa. Știa că avântul naționalist al grecilor ce nu trăiseră în Smirna ar fi distrus acea armonie cosmopolită de care mulți greci se îndrăgostiseră.
Contextul istoric
Grecii trecuți de partea Aliaților în Primul Război Mondial au vrut să creeze Marea Grecie. Ataturk, în fruntea unei armate eficiente și determinate, visa la o Turcie modernizată. Acea Turcie îndreptată spre Occident, care, după căderea Imperiului Otoman, considerat bolnavul Europei, avea să fie printre puținele țări în care femeile au avut dreptul de a vota.
Pentru a crea această nouă țară, era nevoie de contracararea încercării unor greci de a-i alunga pe turci de pe teritoriul Turciei de azi. Faptele crude ale unor soldați greci i-au înfuriat pe soldații turci ajunși în satele prădate de greci, unde până și copilele fuseseră violate, moscheile incendiate, cu tot cu enoriașii închiși în ele, cum făcuseră și armatele otomane secole de-a rândul când erau folosite pentru a extinde Imperiul și în teritorii locuite de creștini.
Răzbunarea le răpise tuturor orice respect pentru ființa umană. Turcoaica Defne Suman prezintă echilibrat faptele de neacceptat. Atât ale grecilor, cât și ale turcilor. Li se alătură marilor voci din literatura turcă actuală, printre care Elif Shafak, Zulfu Livaneli sau Burhan Sonmez, în tentativa de a încălca ordinul uitării. Sau modelul unui patriotism perceput ca legitimare a minciunii, a neasumării unor fapte inumane comise împotriva unor cetățeni de altă etnie, deveniți peste noapte inamicii noului stat ce avea să se formeze.
Redescoperirea unei lumi
În ciuda poveștii triste, romanul e plin de voluptate. Până să fie parjolite cartierele grecilor și ale armenilor, scriitoarea te va plimba prin Smirna. Specialistă în Științe Sociale, ca studentă a marii cercetatoare Nilüfer Göle (socioloaga expertă în relațiile dintre locuitorii Imperiului Otoman și în relaţia spaţiu public-privat în Turcia modernă), Defne Suman îmbină erudiția și priceperea unei povestitoare ce poate recrea atmosfera unui oraș așa cum reușește un regizor cu fler de parfumier. Descrie expresiv cartiere. Paginile devin minuțioase litografii parfumate. Sau gravuri colorate, precise ca niște fotografii.
Străzile Smirnei miros a trandafiri și a iasomie. Pe ele se regăsesc amanții în ceas de seară. Trec automobile conduse de franțuzoaice, strecurate printre camilele ale căror poveri transformă străzile negustorilor într-un caravanserai plin de mirodenii. La terasele de pe malul mării, din faţa hotelurilor de lux, devenite adevărate bijuterii ale arhitecturii, își expun iubirile soldaţii chipeși din rândul Aliaţilor, iar în saloanele occidentale se dansează frenetic pe jazz, ca-n lumea lui Gatsby.
Pe cheiuri se umplu cafenelele de aventurieri. Cine debarcă în Smirna este imediat prins în mrejele vieții de noapte. Admiră o arhitectură eclectică, simbol al unei lumi ravisante. Despre această lume este romanul. Un roman precum un mare suspin de neputință și durere provocată de cei ce vor să îndrepte prin mijloace strâmbe lumea.
Un roman al femeilor ignorate
Tăcerea Şeherezadei le dă glas în primul rând femeilor de care nu s-a prea ținut cont. Totodată, prezintă și niște personaje masculine ce nu s-au lăsat îmbătate de falsa putere pe care o dau impulsurile animalice încurajate de barbaria colectivă invocată ca alibi.
Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Il Cinema Ritrovato on Tour – Bucuresti 2025
5 februarie 2025Eastern European Feels: Retrospectiva Barbara Sass
31 ianuarie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Festivalul de Film Japonez 2021
6 decembrie 2021 -
Festivalul Filmului Francez 2023
14 martie 2023 -
Anatomy of a Fall/Anatomie d’une chute – Autopsia unei relatii de cuplu
11 noiembrie 2023
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
Disco Boy – O interpretare memorabila
13 septembrie 2024 -
Intre vii – Tensiunea unui thriller intalneste straniul
12 martie 2024 -
Bucharest International Dance Film Festival 2024
4 septembrie 2024