Punk requiem – Timisoara visatorilor obraznici

Fiecare oraș emblematic are copiii săi deveniţi scriitori. Timișoara multiculturală se poate lăuda cu povestirile unui rebel pe nume Goran Mrakic.

În spaţiul multicultural, sârbo-românul sau românul având origini sârbești (depinde de perspectiva unui cititor venetic ajuns prima oară în universul timișoarean) își declară iubirea pentru orașul formării sale așa cum doar un punker de pe vremuri știa. Adică dezinhibat, printr-un stil insolent, cu frondă ostentativă, impetuoasă, dar sub a cărei platoșă dublată de teribilism se întrevedea multă sensibilitate. Cele peste 30 de proze scurte din Punk requiem (ce aveau să preceadă cartea Povestiri din garaj) îi fac pe mulţi cititori să îl pună pe Goran Mrakic pe lista recomandărilor făcute celor ce vor o carte de literatură română contemporană pe care să nu o mai poată lăsa din mână.

Poveștile nesupușilor

Punk requiem te face să te întrebi dacă nu cumva așa ar fi scris Bukowski dacă ar fi descoperit punk-ul în România socialistă, făcându-și veacul etilic între liceu și bodegile unde se aciua drojdia societăţii. Un Bukowski la începuturi, dinaintea aventurilor expuse explicit, prea ocupat să fenteze legile absurde ale societăţii conformiste și de stabilirea primelor legături masculine ce devin din hoinăreli în haită primele mari prietenii. Asemenea lui Bukowski, Goran Mrakic știe cum să redea poveștile celor ce se opun îngrădirilor ipocrite, ce delimitează între oamenii de nădejde și cei fără căpătâi, cum să creeze personaje cu darul autoironiei și cum să provoace  hohote de râs acolo unde alţii ar fi lasat să curgă șiroaiele prăpădului printr-un realism apăsător.

Indiferent de subiectul abordat, mai bine zis de gravitatea lui, povestirile sunt pline de umor. Genul acela de umor care te zguduie precum obraznicele piese punk. De fapt, Goran Mrakic îţi dă impresia că îi curge umorul prin vene. Că scoate câte o replică, o remarcă satiric-nerușinată așa cum respiră. Umorul său este al unui punker extrem de lucid și de conștient de ceea ce se întâmplă în jur. Sub comportamentul teribilist al celui ce se lasă în ritmul îndrăcit al unei muzici precum degetul din mijloc arătat oricărui apel la ordine și la bunacuviinţă se ascunde un analist fin al schimbărilor prin care a trecut nu numai Timișoara, ci întreaga societate estică din anii ’90.

Fiecare personaj cu propria hartă

Personajele lui Goran Mrakic devin martorii ce vor să boicoteze falsele evoluţii glorificate. Acestea sunt fie adolescenţi prinși în haosul tranziţiei de la socialism la capitalismul sălbatic, dar care știu să își găsească propriul refugiu în rockul protestatar, în primele complicităţi masculine și riscuri ce întăresc legăturile de prietenie după ratarea tentativelor de a se iniţia în tainele primelor flirturi stângace, fie adulţii care s-au opus ordinii socialiste prin excese.

Fiecare personaj este legat de cartierele faimoase ale Timișoarei. Amintirile sunt lipite de străzile devenite simboluri. Personajele au câte o hartă personală. De ea se leagă amintiri, pericole, naivităţi, bătăi și situaţii pline de haz. Dacă nu ești la rândul tău un timișorean de-al lor, vei căuta o hartă reală. Vei dori apoi să le urmărești pașii prin Timișoara. Să descoperi mai întâi cartierele faimoase. Hălăduiești alături de personaje până când harta oficială este înlocuită de a lor.

Tinerii care doreau să fugă

Personajele lui Goran Mrakic sunt de fapt personajele multor orașe istorice din România anilor ’90. Sunt acei tineri ce au simţit gustul libertăţii doar atunci când le cădea în mână vreun disc. Ascultau cu nesaţ rockul folosit ca formă de protest. Doreau să fugă în Vest. Fugeau de fapt din cotidian și fugăreau sălbatic propria viaţă cenușie.

Autenticitate pestriţă

Nici nu începi bine o nouă povestire din Punk requiem că deja știi ce te așteptă. O explozie de autenticitate pestriţă în urma turnurii imprevizibile pe care o pot lua peripeţiile adolescentine. Mai bine zis acele peripeţii de care doar în zorii libertăţii greu cucerite puteai avea parte.

În faţa personajelor se întindea precum un rocker sigur pe sine noul orizont, mai slobod și mai generos. În urma lor se vedeau încă rămășiţele adolescenţei din anii dictaturii. Presiunea cenzurii le amplificase fiecare act de ratare într-o situaţie în care stânjeneala putea vira oricând spre autoironia efervescentă.

Pe această autoironie a personajelor se bazează scriitura vie a lui Goran Mrakic. Niște cititori fidelizaţi datorită volumului Povestiri din garaj știu că duritatea realităţii poate căpăta o doză sănătoasa de umor fără a duce în derizoriu o realitate dură. Iar Timișoara anilor ’90, ca întreaga Românie de altfel, era și o lume neîndurătoare pentru visători. Pentru marile speranţe ale copiilor Revoluţiei. Printre aceste speranţe își fac loc deziluziile ce mușcă hain din viaţa personajelor. Aceste personaje supravieţuiesc printre bișniţari, printre primii ţepari, șmenari mitocani, interlopi. De fapt, personajele lui Mrakic sunt un ghid neconvenţional, frust, al orașului postcomunist. Scopul lor nu sunt admirarea monumentelor, ci analiza faunei locale pestriţe.

Pod peste generaţii

Prin legătura dintre personaje și oraș, cartea Punk requiem trece graniţele dintre generaţii. Cei ce și-au trăit adolescenţa și studenţia în anii ’90 își revăd propriile aventuri. Se simt în sfârșit înţeleși, cu toate greșelile și excesele din acei ani sălbatici. S-ar putea să râdă prima oară de tot ceea ce li se păruse un capăt de ţară în acei ani.

Copiii adolescenţilor din anii ‘90, în schimb, vor descoperi o lume a contradicţiilor. A trecerii bruște de la inocenţă la violenţă, de la golănie la sensibilitatea mascată, de la idealismul expus dezinhibat și gălăgios la capitularea însoţită de resemnarea necesară supravieţuirii economice din primii ani ai capitalismului. Vor întelege astfel animite frici ale părinţilor sau resorturile compromisurilor. Pentru ei, povestirile se succed asemenea scenelor unui film turbat. Filmul unei generaţii ce a trecut năucită de la speranţă la cruntele dezamăgiri. Dar fără a lăsa ranchiuna să muște mortal din umor.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Nemira sau de pe Libris și Cărturești.

Te invit să citești și despre cartea Şapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea aici.