Teo de la 16 la 18 – Aruncarea in marea lume

Teo de la 16 la 18 este un roman cuceritor. Îi va seduce mai ales cei dornici de a citi despre cum expunerea la culturi diferite și aruncarea în marea lume pot șlefui maturizarea emoţională a unei tinere.

După ce a relatat despre aventurile din timpul adaptării la societatea niponă, în romanul Un cal într-o mare de lebede, Raluca Nagy ne oferă de data aceasta o variantă proaspătă, reactualizată, a unui Bildungsroman la feminin. Noua sa eroină păstrează aceeași pasiune pentru limbile străine. Doar că de data aceasta franceza și italiana îi devin aliatele în procesul maturizării. Genul acela de maturizare pe care o înţeleg cel mai bine tinerii nevoiţi să plece departe de comunitatea natală pentru a-și realiza visurile. O maturizare departe de casă, plină de capcane, dar și de revelaţii pe măsură.

Portretul unei generaţii

Când au văzut tiltulul romanului, mulţi și-au amintit de universul femimin din filmele lui Agnes Varda. Filmul Cleo de la 5 la 7 a rămas un reper pentru cinematografia franceză inovatoare. Provoacă aceeași bucurie și degajă același șarm care ne amintește că nu se va demoda niciodată sala unei cinemateci. Tot aproape de Cinematecă ajunge să locuiască și progratonista romanului Teo de la 16 la 18. Își începe studenţia în București, apoi ajunge în orașe considerate exotice, pentru a-și continua studiile. Aici are parte de iubiri neașteptate și de primele pericole ce pândesc o femeie singură. Întâlnește personaje stranii. Fiecare personaj are maniile sale, demne de un roman absurd, dar nu ezită să o ajute în momente de criză, purtându-și la rândul lor dramele prin marile orașe universitare.

Dacă filmul iconic al lui Agnes Varda a fost considerat un portret al unei noi generaţii de tineri emancipaţi, poţi spune la fel și despre noul roman al Ralucăi Nagy. Simţi pulsul unei generaţii actuale în Teo de la 16 la 18. Îi simţi visurile și dezamăgirile. Nevoia de a rătăci și a se rătăci de sine pentru a se regăsi autentic.

Un roman precum un joc experimental

Despre tinere care pleacă din satul lor pentru a-și continua studiile, călătorind peste mări și ţări, ai mai citit. Însă romanul Teo de la 16 la 18 îţi dă impresia că nu ai mai citit unul asemănător. De la structura poveștii, cu flashbackuri și inserturi demne de poezia contemporană în proză, la înlocuirea localizării geografice prin aluzii, Raluca Nagy jonglează ghiduș, dar și enigmatic, tocmai cu nevoia cititorului de a regăsi în peregrinările protagonistei niște repere cultural-urbane recognoscibile.

La început, Raluca Nagy te dezorientează. Te intrigă prin alegerea de a descrie orașele universitare unde aterizează personajul central, dar fără a numi exact acel oraș. Mai bine zis, orașele au porecle în acest roman, cum ar fi cel numit Mirodenii. Bineînţeles, poţi intui despre ce orașe este vorba. Sau, dacă nu, măcar îţi poţi da seama în ce zona geografică s-ar putea afla. Te ajută descrierile și numele unor localnici. Apoi, începi să dai altă semnificaţie nevoii de a evita numele concrete ale orașelor.

Nu cumva în spatele acesti decizii nu stă doar nevoia de a salva insolitul care să apere un roman de preluarea unei reţete deja utilizate de prea multe ori? Ajungi să îţi imaginezi că de fapt Raluca Nagy a înlocuit localizarea precisă cu niște indicii înșelătoare tocmai pentru a te face să reflectezi asupra reprezentărilor colective gata să influenţeze percepţia noastră despre un loc îndepărtat, chiar și cu mult înainte de a pune piciorul în acel ţinut.

Teo de la 16 la 18 – Aruncarea în marea lume și într-o poveste având o structură diferită

În paralel cu povestea intensă despre maturizarea feminină prin călătorii, prin acea trecere de la acalmie la crize interioare apoi la regăsire, se desfășoară amintirile oricărui cititor ajuns vreodată într-un loc (îndepărtat, sau nu) unde sunt valabile alte coduri decât cele familiare, alte grile de percepere a lumii și a relaţiilor interumane. Teo de la 16 la 18 pare a fi un roman al adaptării, după o dezrădăcinare asumată curajos. Totuși, Raluca Nagy evită inspirat structurile narative obișnuite, confortabile. Se apropie mai degrabă de romanul experimental. Vei descoperi un amestec de stiluri și genuri cum nu prea ai mai găsit în literatura noastră până acum.

Unele pagini amintesc de un joc postmodern al perspectivelor. Altele par niște poezii avangardiste în proză. Aceste intersecţii de stiluri și genuri îi dau romanului acel farmec îmbibat în stranietatea care te face să continui lectura cu același interes manifestat în faţa unei expoziţii de artă contemporană hibridă sau în faţa unui film experiemental oferit de un regizor apreciat datorită nonconformismului notoriu.

Poţi comanda romanul și de pe site-urile Nemira, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invit să descoperi și romanul Viaţa de epoi a poetului.