Eu raman aici – Povestile unei comunitati pierdute
O clopotniţă cu aer misterios, răsărită din mijlocul unui lac, te face să iei de pe raftul dedicat noii generaţii de scriitori italieni și romanul Eu rămân aici. Fotografia pare un trucaj demn de un artist pasionat de colajele suprarealiste. Ar putea fi la fel de bine afișul unui film, mai ales că povestea scrisă de Marco Balzano are o fluiditate cinematografică. De fapt, romanul nominalizat la Premiul Strega pare un film despre dragoste, solidaritate și decizii curajoase luate în vremuri de război.
Un loc idilic ameninţat
Marco Balzano are un stil care te face să dai paginile cu sufletul la gură. Totodată, păstrează acea răbdare necesară descrierii unui loc idilic ameninţat de tăvălugul neînduplecat al istoriei. Locul unde se petrece acţiunea este satul Curon, izolat în munţi și în atemporalitate.
Satul face parte din Tiroul de Sud și se află chiar la graniţele Italiei cu Austria și Elveţia. Germana este limba vorbită de sătenii consideraţi buni cetăţeni italieni. Totuși, ascensiunea lui Mussolini a dus la un naţionalism transformat în prigoana tuturor celor ce nu vorbeau limba italiană. Prin urmare, locuitorii satului Curon au fost persecutaţi, iar limba germană interzisă. Au fost aduși oameni din alte regiuni ale Italiei pentru a coloniza regiunea. Aceștia erau înrăiţi de propagandă și pregătiţi să devină cozile de topor ale fasciștilor. Contribuiau astfel la persecutarea sătenilor vorbitori de limbă germană.
În ciuda terorii fasciste, localnicii au supravieţuit. Nu prigoana lui Mussolini a distrus lumea lor, ci noul baraj construit. Acest baraj a dus la inundarea satului și la dispariţia lui sub ape. Cititorii din România își vor aminti de scufundarea planificată a insulei Ada Kaleh, în anii ’80. La fel ca Ada Kaleh, satul Curon era o bijuterie multiculturală devenită o lume disparută. Așadar, imaginea turlei nu este un trucaj menit să vândă mai bine o carte. Această clopotniţă medievală de pe copertă stă demnă pentru a le aminti celor de azi despre o lume distrusă.
De la mamă la fiică
Poveștile acestei lumi dispărute sunt relatate din pespectiva unei localnice pe nume Trina. Romanul este de fapt destăinuirea ei, sub forma unor gânduri destinate fiicei fugite. Străbaţi gândurile Trinei sperând să afli atât despre satul dispărut, cât și despre fiica ei, Marica.
Trina era prima din familia ei care fusese la școală. Absolvise studiile necesare pentru a deveni o bună învăţătoare. Doar că fasciștii i-au zădărnicit planurile. O femeie care făcea parte din comunitatea vorbitoare de limbă germană era împiedicată să predea. La școală veneau profesori slabi, aduși din zonele paupere ale Italiei. Totuși, acești italieni semianalfabeţi convertiţi peste noapte în profesori erau consideraţi potriviţi. Le era suficientă cunoașterea limbii italiene, care să înlocuiască limba localnicilor.
Între două decizii la fel de grele
Persecuţia la care erau supuși i-a făcut pe multţi localnici să creadă în promisiunile lui Hitler. Doreau ca acesta să anexeze și Tirolul de Sud, prin urmare și Curon. Trina și înţeleptul ei soţ, Erich, nu credeau în bunele intenţii ale naziștilor. Când localnicii au primit dreptul de a emigra în Germania, unde li se promisese o viaţă mai bună, familia Trinei a refuzat plecarea. A rămas în Curon, singurul loc unde se simţeau acasă, în ciuda istoriei ameninţătoare.
Decizia de a rămâne într-un loc invadat de ostilitatea fanaticilor transformă povestea într-un film alert. Ai impresia că te afli în faţa unui ecran pe care se derulează un film despre Rezistenţă. Descoperi solidaritatea umană, dar și vrajba provocată de amestecul dintre neîncredere, disperare și neputinţă, dramele atribuite dezrădăcinării, prieteniile rupte și conflictele dintre părinţi și copiii îndoctrinaţi.
În ciuda ritmului alert, Marco Balzano reușește să menţină echilibrul între dinamismul acţiunii și răgazul necesar parcurgerii unor informaţii legate de istoria recentă și de atmosfera unui loc devenit un personaj în sine. Îţi permite astfel să cauţi informaţii despre istoria recentă a Italiei, despre mozaicul de culturi din Tirol și despre acele regiuni semiautonome ale Italiei.
Salvarea memoriei
Eu rămân aici impresionează precum un omagiu adus unei comunităţi demne. Scriitorul italian acordă o importanţă sporită gândurilor și trăirilor. Reușește astfel să te lase în lumea personajelor. Să te ajute să te pui în locul lor. Vei înţelege mai usor zbaterile unor oameni puși să aleagă între două rele. Să cântărească năpăstuiţi două variante la fel de constrângatoare, între două lumi ajunse pe mâna unor dictatori. Eu rămân aici devine astfel și un roman al supravieţuirii psihologice, al găsirii unor portiţe personale de scăpare în faţa istoriei.
Aceste portiţe personale sunt afecţiunea, tenacitatea și dârzenia în luptă cu dictatura. Avalanșa istoriei este domolită de pasajele dedicate rutinei casnice. O rutină scursă în ritmul anotimpurilor și afecţiunii din cuplul format de Trina și de Erich.
De asemenea, un rol important îl are și acea solidaritate stabilită între străinii având aceeași sete de libertate. Romanul capătă un farmec duios odată cu apariţia unor personaje hâtre, ce își ajută semenii. Datorită acestor personaje, atmosfera apăsătoare din satul ameninţat nu te copleșește. Personajele devin licăre de umanitate, care să te facă să afirmi că mai poate fi salvat, în ultima clipă, un sat ce a supravieţuit timp de sute de ani în propriul timp.
Expresivitatea personajelor
Plăcerea lecturii este dată tocmai de relaţia stabilită între personaje și cititori. Personajele sunt construite astfel încât să îţi rămână în memorie. Să îţi dea impresia că ai trăit alături de ele. Marco Balzano a construit aceste personaje pentru a transmite respectul și compasiunea pentru o comunitate liniștită pe care dictatura a dislocat-o. Așadar, cartea Eu rămân aici poate avea rolul unei despăgubiri. Una imaterială, dar singura care poate persista: salvarea de la uitare.
Marco Balzano salvează o lume pe care alţii au vrut să o scufunde în tăcere. Prin romanul său îţi arată cât de relevantă rămâne o poveste din trecut pentru prezentul nostru când ajungem să conștientizăm prea târziu devastările cauzate de lăcomie.
Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Litera și de pe Libris sau Cărturești.
Te invit să citești despre alt roman italian, O insulă mai mică, aici.
