Aici ma regasesc – Zile italiene, intr-un spectacol discret
Aici mă regăsesc, prima carte de ficțiune scrisă de Jhumpa Lahiri în limba italiană (scriitoarea locuiește la Roma din 2012), te farmecă prin fiecare pagină.
Lăsându-se absorbită de fiecare detaliu ce o încântă când străbate strădutele italiene sau o face să devină melancolică, femeia-naratoare din Aici mă regăsesc poate capta vizual stări și emoții mai degrabă imponderabile sau care de obicei se volatilizează înainte să li se poată da un sens clar, să poată fi descrise prin cuvintele potrivite. Nu numai că le imortalizeaza credibil și natural, dar te molipseste și pe tine cu stările ei.
Amintiri trezite
Prin vocea personajului feminin, Jhumpa Lahiri îți trezește amintiri ațipite. Le retrăiești cu toate simţurile când reușește să descrie timpul dilatat al zilelor din august. Acele zile în care orașele italiene par să intre într-o siestă prelungită. Îți readuce aminte de iubirile rătăcite. De primele evadări din orașul natal. Te lași alături de ea în voia splendorii incapsulate într-o sală ai cărei pereți sunt de fapt frescele unui palat antic, reprezentând stilizat grădini generoase pline de rodii, păsări, culori vii. La un moment dat, liniștea amiezii din camera splendorii le va aminti cinefililor de Ingrid Bergman. De scena în care actrița se abandona în răbdarea timpului languros din filmul Viaggio in Italia.
Naratoatea te invită în lumea ei. Ai impresia că locuiti în același imobil de lângă o piațetă unde se adună mulțimi forfotitoare și unde toți par a fi prieteni și buni confidenți, chiar și atunci când nu își vorbesc. Te înduioșează când aduce în micul apartament lucruri cu povești. Obiecte expuse de vecinul ce vrea să scape de lucrurile vechi ale părinților care nu mai sunt, pentru a-și începe propria viață, cu alte istorii, într-o zi pustie de august inert.
Atmosfera italiană
Vei citi cu voluptate fiecare pagină din Aici mă regăsesc dacă îți plac și plimbările solitare într-un oraș italian pitoresc. Sau dacă simți nevoia să rămâi puţin doar tu cu amintirile și impresiile tale.
Cartea este împărțită în capitole extrem de scurte. Concise precum o colecție de proze scurte. Nu le citești. Mai degrabă le sorbi sau te scufunzi în ele ca-n lumina unei după-amiezi lente.
Citind fiecare capitol apreciezi maturitatea scriitoarei Jhumpa Lahiri. Acea maturitate ce-i permite să renunțe la narațiune, dar să rămână la fel de acaparantă. În capitolele sale nu se întâmplă nimic. Nici un mare eveniment. Dar se întâmplă de fapt totul. O existență este simbolizată printr-un detaliu. Prin liniștea sau, dimpotrivă, freamătul unui oraș italian. Sau prin sunetele valurilor din faţa unei vile imperiale, în afara sezonului estival.
O viaţă într-o descriere minimalistă
Jhumpa Lahiri concentrează tumultul unei existenţe într-o descriere minimalistă. În simpla aluzie ce scoate la suprafață o amintire vibrantă. Exact ca-n marile hituri italiene pe care le fredonează fiecare generație.
Unele pagini amintesc de minimalismul delicat al scriitorilor japonezi. Te întrebi dacă nu cumva așa ar fi scris și clasicii niponi dacă ar fi nimerit într-o ţară din Europa meridională, chiar în zilele noastre, și ar fi vrut să-și descrie experienţele cotidiene și melancoliile.
Întâmplările ce revigorează minimalist narațiunea par departe, într-un fundal. Apar ca urmare a reactivării spontane a memoriei involuntare. Te fac să compari aceste pagini cu niște compoziții în care portretele feminine misterioase au ca fundal o fereastră. În spatele lor, încadrate de niște rame elegante palpită scenele dintr-o viață. O viață din trecut. Pe chipul lor poți cel mult ghici urmele acelui trecut. Este un trecut în care mulţi cititori îl simt și al lor. Se recunosc de parcă s-ar uita în propria oglindă. Atât de autentic a reușit să construiască Jhumpa Lahiri legătura cu noi. A stabilit o familiaritate devenită certitudinea unei prezenţe care te ascultă și despre care știi că a trecut prin aceleași probleme.
Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Nemira.
