El mal de la taiga – Spre propriile adancuri

0

Cristina Rivera Garza face parte din galeria scriitoarelor mexicane ce au cucerit planeta prin stilul lor frust, hipnotic dar și visceral. Te va convinge să-i cauți și celelate cărți dacă ai citit El mal de la taiga, în care îmbină elementele unui roman psihologic despre cuplu și obsesie cu ale unui thriller detectivistic.

Natura și abisurile

Asemenea altei scriitoare mexixane actuale, Fernanda Melchor (celebră datorită romanului Sezonul uraganelor), Cristina Rivera Garza pleacă de la evenimente familiare din existența unui om pentru a te arunca într-un vartej al stărilor abisale împinse la granița cu halucinatul. În acest roman, stările bulversante ies la suprafață datorită adâncirii într-un loc asociat cu sălbăticia naturii imposibil de îmblînzit. Este vorba despre pădurea siberiană. Un loc bine conservat, având o frumusețe care dă fiori. O frumusețe feroce.

Localnicii spun că poți fi cuprins de o stare ce-ți poate fi fatală dacă ești străin de aceste meleaguri. Întunericul pădurii dese te poate duce la angoasă, iar angoasa naște acel gen de disperare care îți afectează psihicul. Dorind să evadezi din taiga nu faci decât să te afunzi și mai mult în acel întuneric vegetal de care vrei să scapi. Vei rămâne prizonier. Așa crede și un barbat din America de Sud că a pățit soția lui. Aceasta fugise împreună cu amantul ei. Ajunseseră, se pare, până-n taiga. După un timp, se pare că soția i-a dat de înțeles, printr-o stranie scrisoare, că ar vrea să se întoarcă.

O lume bizară

Bărbatul părăsit crede că soția lui a devenit prizonieră în taiga. Prin urmare, angajează o fostă anchetatoare pentru a o găsi. Deși ea se reprofilase, considerându-se o mai bună scriitoare decât anchetatoare, acceptă cazul. Va pleca pe un alt continent, cu o climă total diferită. Va fi ajutată doar de un transalor.Ajunsă în orașele și în satele izolate, ea găsește indicii. Însă indiciile nu fac decât să sporească misterul.

Realitatea postsovietică se îmbină cu o atmosferă bizară, suprarealistă. Încercarea afaceriștilor lacomi de a transforma taigaua într-un loc al exploatării contrastează tenebros cu vegetaţia încăpăţânată, cu natura ce nu vrea să cedeze din teritorii. Astfel, căutarea îți dă impresia ca David Lynch s-a gândit la un film turnat în taigaua siberiană.

În romanul El mal de la taiga nu contează narațiunea. Importantă este scufundarea cititorului în psihicul personajelor. În mintea protagonistei, dar și a femeii căutate, așa cum și-o imaginează anchetatoarea.

Asemenea unui thriller straniu, romanul te derutează. Miza nu mai este ancheta, ci reflecția asupra naturii umane. De la rătăcirea prin taiga se ajunge la rătăcirea prin propria minte. Anchetatoarea ajunge să pună la îndoială tot ce crezuse despre luciditate, rațiune, veridicitate, claritate. Pe măsură ce întâlnește tot felul de personaje stranii, ea se întreabă unde se termină realitatea clară și unde începe cea interioară, care transformă această realitate în propria oglindă. Cautarea nu îi aduce decât alte și alte întrebări.

Leave a reply

Recomandari