Adevarata poveste a lui Raja cel naiv (si a mame sale) – Intensa viata a omului discret

În noul roman al lui Rabih Alameddine, distins cu National Book Award în 2025, pulsează tragicomic sufletul Beirutului. Identitatea personajelor din Adevărata poveste a lui Raja cel naiv (și a mame sale) este șlefuită sau zguduită de istoria unuia dintre cele mai complicate și multistratificate cultural orașe de pe malul Mediteranei.

Beirutul este al doilea personaj principal. Un oraș cu splendoare mediteraneeană și răni provocate de lupte fratricide. Plin de cioburi de frumusețe trecută printre gloanțe și explozii. Dar, mai presus de toate, un oraș ai cărui locuitori au continuat să-și păstreze imbatabila poftă de viață și umorul, compasiunea și încăpăţânata solidaritate, strecurate printre fatalism și dezamăgirile repetate.

Melancolie și umor

Adevărata poveste a lui Raja cel naiv (și a mamei sale) este precum o briză de melancolie mediteraneeană alternată de puseele unui comic având accente burlești peste un oraș a cărui splendoare a fost făcută țăndări în anii ’70, când a început un război civil ale cărui urmări influențează și azi relațiile dintre țările Orientului Mijlociu. Raja era adolescent când a început Războiul. Atunci și-a trăit și prima poveste de iubire devenită o inițiere erotică sub semnul pericolului și al răzbunării.

Povestea lui Raja se va suprapune peste istoria recentă a Beirutului. Nu s-ar fi putut altfel. El și-a trăit marile transformări când Beirutul a fost ruinat de conflicte armate.

Cine este Raja

Devenit un profesor de filozofie în pragul pensionării, foarte iubit de elevii răsfățați ai unui liceu de elită francofon transformat între timp într-o pepinieră exclusivistă de la care se aștepta să dea următoarele generații de oameni de succes, elite culturale si politicieni influenţi (și hrăpăreţi), așa cum fuseseră și părinții lor, a căror totală rupere de majoritatea pauperă, devenită victima corupției, alimentase războiul civil, Raja este o prezență discretă într-un oraș al discrepanței și al etalărilor. Preferă compania cărților și a celor două pisici: Monet și Manet. Și plimbările prin vechile cartiere.

Ajuns la vârsta de 63 de ani, Raja începe să își deruleze trecutul marcat de pasiuni intense, de amintiri demne de un film și de prezența unei mame extravagante și pătimașe precum femeile din filmele lui Almodovar, pe care s-a văzut obligat să o primească în apartamentul său de burlac, după ce aceasta fusese excrocată (sentimental) de fratele mai mare al lui Raja și își pierduse apartamentul (care fusese și casa unde Raja își avea amintitile din copilărie).

Istoriile din roman

Fiecare capitol al cărții este o trimitere la cele două istorii: a lui Raja și a Beirutului. În timp ce istoria Beirutului este marcată de luptele dintre diversele facţiuni, istoria personală a lui Raja este influențată de relația cu o mamă precum o forță a naturii. Zalfa, mama lui Raja, este grijulie până la posesivitate, dar și extrem de tolerantă, înzestrată cu o mare capacitate de a ierta și de a înfrunta greutățile fără a se dezumaniza.

Nu numai mama pătimașă îl influențează pe Raja. Apare la un moment dat un coleg de liceu ale cărui acțiuni nesăbuite cu efecte ireversibile aduc o primă dragoste și o primă devastare în biografia lui Raja. În relația lui cu lumea, cu Beirutul.

Această primă iubire stabilește ritmul amintirilor. Apoi îi dă romanului trepidația suspansului. Rabih Alameddine știe să alterneze ritmul omului discret cu avalanșa de evenimente ce amplifică reacţiile pătimașe ale mamei lui Raja. De asemenea, reușește să pompeze tacticos imprevizibilul înainte de o întâlnire decisivă, ce are loc după aproape cinci decenii, astfel încât să încheie ciclic relația cu nabadai a lui Raja cu trecutul. De fapt, șuvoiul amintirilor este declanșat odată cu falsa promisiune a unei călătorii plătite de fundaţia unor milionari. Destinația nu este ceea ce părea la început.

Trezirea unor amintiri

Minciuna legată de scopul invitației ce îl determină pe Raja să plece temporar din Beirut, pentru a locui la o fermă din Virginia, deținută de bogata moștenitoare ce își făcuse o fundație, va fi devoalată pe măsură ce Raja îți povestește viața. Asemenea unui povestitor, știe să dea ocol adevărului, prin amânarea dezvăluirilor. Își transformă astfel memoria în istorioare savuroase, că doar umorul așteptă mereu la finalul unor episoade existențiale devastatoare.

Amintirile lui Raja sunt când tandre, cât zguduitoare. Pe cât de discretă îi este prezența, pe atât de înflăcărate și impulsive sunt celelalte personaje nevoit să le tolereze în viața să. Datorită acestor personaje, existența lui Raja încetează a mai fi contemplativă. Imprevizibile, personajele secundare transformă cartea într-un film accelerat, cu note de thriller (pe alocuri parodiat).

O întreagă lume

Tot personajele secundare te fac să înțelegi spiritul unei epoci și contradicțiile societății libaneze. Pe unele ajungi să le admiri. Altele parcă doresc doar disprețul tău. Vibranta societate libaneză cunoscută de Raja are prosperitate arogantă, dar și lipsuri. Emancipare de influență franceză și machism oriental suprapus peste discrepanțe sociale cu efecte inflamabile asupra conflictelor din Beirutul devenit un teritoriu împărțit între facțiuni ce își recrutează propria miliție.

Din cauza persoanelor din preajma lui, Raja este aruncat în vâltoarea istoriei ce se (re)scrie în Beirutul confruntărilor. Nici acalmia temporară de la finalul Războiului nu este lipsită de urmări ce vor schimba viata lui Raja. Când luptele încetează, apar tulburările provocate de cei ce dau buzna în existența lui. De la primul iubit la noua prietenă a mamei sale, intrată în refugiul din micul apartament al lui Raja cu tot cu tot cu vestitele ei conexiuni interlope.

Tot această prietenă dubioasă a mamei sale avea să-i devină lui Raja colac de salvare. L-a readus acasă după ce Raja muscase momeala unei burse (false) în Statele Unite, pentru a-și continua o carieră de scriitor, întreruptă cu decenii în urmă, după publicarea unui roman excentric, plin de originalitate, inspirat de fascinația sa pentru cultura japoneză (până și hainele sale de artist clandestin pe scena gay a vieții de noapte din Beirut erau inspirat din vestimentaţia japoneză).

Mama lui Raja

Un personaj care devine la fel de important este mama lui Raja. Plină de viață și expansivă precum un personaj interpretat de iconica Rosy de Palma sau Carmen Maura în filmele lui Almodovar (de fapt regăsești aceeași solidaritate feminină și deznadejde amoroasă ce unește pasiunea cu abuzul de putere și burlescul sentimental din filmele regizorului spaniol), Zalfa, mama lui Raja, este pregătită să se lupte cu viața grea. Să își trăiască o a doua tinerețe, ajutată de operațiile estetice permise de banii câștigaţi de fiul ei după succesul internațional obținut cu debutul literar ce l-ar fi propulsat în lumea noilor staruri ale unei literaturi experimentale cu mare priză la publicul aflat în căutarea delicateselor bizare.

Relația fiului retras cu mama expansivă și adesea intruzivă nu va fi mereu o sursă de iritare pentru cititor așa cum devine pentru Raja. Mama extravagantă si histrionică precum o latină este deschisă la minte. Știe că Raja este gay. Chiar se mândrește cu scurtmetrajele secrete în care acesta apare travestit în gheișă, spre deliciul colecționarilor de experimente, ce văd în Raja un artist demn de lumea curatorilor ce umblă prin arhivele unei arte undergroud.

Personajul ce apropie

Zalfa este un personaj salvator. O punte între generaţii. Îi cucereste pe toţi elevii fiului ei când li se alătură la proteste. Ar fi putut rămâne o cicălitoare amuzantă care te scoate din sărite în unele pagini. Doar că Rabih Alameddine face din Zalfa un personaj fabulous. Capabilă de iertare cum puţini sunt. Furtunoasă, dar și luminoasă.

Deși își recâștigase libertatea de a fi ea însăși abia la vârsta a treia, după ce rămăsese văduvă, Zalfa nu era deloc obtuză. Avea talentul de a se face plăcută oamenii diferiţi de ea. Tolerantă și prietenoasă. Nimeni nu îi rezista datorită autenticităţii ei.

Zalfa era cool fără sa-și fi propus. Îi era de ajuns să își idea frâu liber manifestărilor histrionice amuzante că își și făcea prieteni noi. Chiar și în rândul adolescenţilor. De aceea, când își aduceau aminte, peste ani, de profesorul lor preferat, Raja, adolescenţii deveniţi între timp adulţi păstrau legătura și cu mama acestuia.

Hazul de necaz

Când îți descrie relația dintre mamă și fiu, Rabih Alammedine injectează umorul într-o istorie a deziluziilor și a deznădezjdii, schimbând amenințarea dezolării cu plăcuta boare de melancolie orientală de pe malul Mediteranei. Salvează astfel vraja Beirutului a cărui apropiere de mare îl face să pară un fiu (chiar și întristat) al verii eterne. De aceea viața lui Raja nu îți pare o totală ratare, o irosire căreia nu i s-a putut opune din cauza unui război ce a dinamitat multe relații. Viaţa din apartamentul lui Raja, împărţit cu mama lui, devine mai degrabă o istorie a rezilienţei prin umor și printr-o reîntoarcere a persoanelor înstrăinate pentru a da un nou sens iertării sau lipsei ei, pierderilor, alegerilor sau hazardurilor păguboase.

Adevărata poveste a lui Raja cel naiv (și a mamei sale) este de fapt un omagiu adus locuitorilor anonimi ce au ales rămânerea în Beirut. Care nu au renunțat la tandrețe și la haz. Este un roman al rezistenței binelui tandru.

Poţi găsi cartea și pe site-urile unor librării online, cum ar fi Libris sau Cărturești.