Ploaie de vara – Misterioasa vizitatoare si Bosforul dintre epoci

Ploaie de vară este un roman pentru cei îndrăgostiţi de vechea lume de pe malul Bosforului. Pentru cititorii sentimentali ce visează să-și petreacă vara într-o yali, acel tip de locuinţă cochetă de pe ţărmurile pline de grădini cu miresme orientale. Dintr-o astfel de lume cu farmec de altădată vine și femeia care îl va subjuga pe scriitorul Sabri după ce ea apare nicăieri în grădina acestuia din apropierea mării.

Descoperirea unui scriitor

Romanul Ploaie de vară este una dintre bijuteriile din cufărul desfătărilor oferite de literatura turcă a secolului XX. Începuturile modernizării acestei literaturi ascund multe comori. Înainte de scriitori precum Orhan Pamuk, Ahmet Altan, Burhan Sonmez sau Elif Shafak au fost cei din generaţia lui Ahmet Hamdi Tanpinar, cu a lor pendulare între parfrumul vechiului stil poetic, dantelat și sentimental, și îndrăzneala de a ridica vălurile tabuurilor pentru a putea analiza frust sentimente complicate și iubiri interzise.

O iubire interzisă de morala anilor ’40 pare și cea scurtă infiripată între Sabri și seducătoarea străină apăruta brusc în grădina lui, în timpul unei ploi de vară. Udă până la piele, ea se adăpostește în casa burgheză a lui Sabri de pe malul mării. Acesta se lasă vrăjit din prima clipă de rafinamentul ei dublat de mister. Un mister ce o face să pară, în ochii lui, din altă lume. Necunoscuta aduce cu ea stanietatea odată cu atracţia irezistibilă.

Fără a uita manierele specifice unei doamne rafinate, străina își face loc nestigherită în lumea lui Sabri. Alege să poarte una dintre cele mai frumoase rochii ale soţiei lui până i se usucă hainele udate de ploaie. Nu se teme să flirteze delicat cu Sabri, iar acesta pendulează între vinovăţia faţă de soţia plecată să își viziteze părinţii, însoţită de copii, și abandonul în noua idilă.

Umbrele Imperiului

Ce pare să înceapă cu promisiunea unui clasic triunghi amoros, care să tulbure viaţa unui burghez cu vise de scriitor din Istanbului anilor ’40, continuă mai degrabă delicat decât trepidant. Pe Ahmet Hamdi Tanpinar nu-l preocupă dezlănţuirea unei pasiuni interzise de morala burgheză. Apariţia străinei nu este decât un pretext pentru a face o trecere din prezentul anilor ’40 către o lume otomană disparută cu tot cu tabieturile și ceremonialurile sociale.

Tot ce promitea dezvoltarea unui roman psihologic (paginile abundă în sofisticate analize psihologice) devine un tablou fantomatic. Ahmet Hamdi Tapinar își transformă unele pagini într-o călătorie spre trecut. Un trecut viu în amintirile personajului feminin.  Amintirile sale curg precum scenele unui film de epocă în decor de conac oriental cu saloane decorate abundent, dar cu un gust aparte prin atenţia acordată detaliilor decorative elaborate, cum vedeai în lumea otomană.

Pâlpâirea unei lumi trecute

Irezistibila străină este nepoata unei femei ce slujise în palatul ultimului sultan. Ea își petrecuse copilăria hrănindu-se din poveștile spectaculoase și uneori sumbre ale acestei rude venite din Yemen pentru a căpăta un rol important în gestionarea unui harem.

Bunica femeii purta încă ţinutele din palat. Nu conta noul regim ce renuntase la tot ce era otoman. Hrănită cu povești de viaţă precum niște basme orientale, ea copilărise într-o casă precum un palat. O casă pe malul Bosforului, plină de obiecte aduse din tot Imperiul, dar la care părinţii ei fuseseră nevoiţi să renunţe, să le vândă pe nimica toată în timpul Războiului.

Nostalgia de pe malul Bosforului

Ahmet Hamdi Tanpinar introduce personajul feminin ca pretext pentru a povesti de fapt despre marea nostalgie istanbuleză. El însuși parte dintr-o lume în schimbare, între două timpuri, Ahmet Hamdi Tanpinar captează acel Istanbul dintre secole. Personajele sale se bucura de tot ce le-a dat Turcia secolului XX, inclusiv emanciparea feminină, dar nu pot uita că au deschis ochii într-o altfel de lume, tributară acelui huzur oriental somptuos.

Povestea plină de goluri și de amănunte disipate în evaziv a tinerei străine este povestea unei lumi populate de fantome. Cu pierderi de care ea nu s-a putut detașa. Aceste pierderi au legătură cu apariţia misterioasei seducătoare în grădina lui Sabri. Ea nu este străină de locul ales de Sabri pentru a-și clădi o viaţă stabilă, ireproșabilă. Pe măsură ce începe să i se destăinuie, cronica unei scurte aventuri cu escapade pe plajă, în amiezi cotropite de arșiţă, devine brusc o ușă deschisă către saloane de conace, haremuri, întruniri muzicale cu vechi instrumente demne de capriciile unui sultan, dar fără a ţi se da impresia că asiști la niște scene ce reproduc prin kitsch lumea dispărută a otomanilor de vază.

Fantomele unei lumi pline de fast

Când începe să povestească despre somptuoasa casă orientală a familiei sale, femeia misterioasă îţi schimbă percepţia asupra acestui roman. Ploaie de vară nu mai este un titlu ce exprimă simbolic torentul dorinţei căzut din senin în viaţa lui Sabri pentru a o tulbura temporar, așa cum apele ploii abundente schimbaseră traiesctoria din acea zi a locuitorilor din Istanbul. Tânăra nu mai devine doar simbolul pasiunii efemere, a contrastului dintre anarhia simţurilor și acea stabilitate menţinută raţional prin iluzia înfrânării a tot ce ţine de partea intempestivă a psihicului unde stă dorinţa la pândă. Apariţia ei nu mai simbolizează doar capriciile atracţiei ce nu ţine cont de barajele datoriei cerute de fidelitatea conjugală în faţa ispitei. Ea sparge nu numai zidul conformisului. Odată cu ea revin la suprafaţa unei societăţi emancipate fantomele unei lumi al cărui final nu a fost înţeles pe deplin în epoca schimbărilor galopante din secolul XX.

Visuri și ruine

Fără a se referi ostentativ la transformările bruște ce au dus a închegarea unei societăţi turce moderne, Ahmet Hamdi Tanpinar deschide o ușă spre o lume amintită precum o himeră, un vis in care te trezești brusc invitat la o serată otomană, unde se petrece de parcă oaspeţii ar fi la curtea vreunui sultan hedonist, conștient că el este ultimul din lunga dinastie care mai poate cunoaște gloria, chiar și în pragul ruinei. În timp ce Sabri își vede propriul declin prin gonirea libertăţii de a-și urma simţurile, de a mai simţi viaţa intens, tânăra ce venise prea târziu cu promisiunea unei noi iubiri își amintește de ruinarea familiei ce a preferat să ignore timpul în favoarea unui fast atemporal, devenit nimic mai mult decât un cufăr al fantomelor aduse în lumea unui bărbat ce își zăvorâse propria nevoie de a retrăi intensităţi pierdute.

Poţi comanda volumul de pe Cărturești.