Luati-ma drept un vis. Povestiri in K. minor – Dor de Kafka
Ovidiu Lorenz debutează cu volumul de proze scurte devenite un omagiu adus lui Franz Kafka. Când a scris Luaţi-mă drept un vis. Povestiri în K. minor a preferat ca sursă de inspiraţie povestirea Un vis, considerată una dintre cele mai reușite ale lui Kafka.
Exact cum se întâmplă în lumea lui Kafka, absurdul, oniricul, halucinantul, conflictul cu figura paternă dificilă, imaginarul debordant, dar cu sensuri mascate, și moartea se întâlnesc în prozele scrise de Ovidiu Lorenz. De fapt, cel mai bine îi reușește apropierea de Kafka prin anularea oricărei graniţe între firesc și halucinant, relatând halucinantul cu naturaleţea asociată de obicei familiarului.
Asemenea idolului său literar, Ovidiu Lorenz este obsedat de bizarul camuflat în real. De fantasmagoricul devenit cotidian. Iar această ștergere bruscă a graniţei dintre ireal și real acaparează toate prozele din volum.
Absurdul intim
Regăsești în aceste proze imagini, flashback-uri, reminiscenţe de pe fundul memoriei, cioburi de impresii din copilărie, adolescenţă sau din viaţa de adult marcată de pierderi. Şi o prezenţă paternă obsedantă, ce pare când bine conturată, de neocolit, când voalată precum o fantomă ce bântuie prezentul fiului însingurat.
Prozele sunt inspirate dintr-un real trecut prin filtrul unui absurd intim, cu teme recognoscibile pentru cititori. Au subiecte legate de relaţiile din copilărie, melancolia, singurătatea, pierderea, vulnerabilitatea, expuse încât să se regăsească majoritatea cititorilor. Totodată, situaţiile de viaţă, amintirile, experienţele expuse par să devină ofranda adusă lui Kafka. Tot ce pare familiar deviază spre halucinant, spre un absurd închis ermetic în sine, exact ca-n lumea lui Kafka, ce îţi refuză elucidarea totală a misterului, a mesajelor, încât cititorii sunt nevoiţi să umple golurile cu propriile interpretări sau să își crească toleranţa la ambiguitate.
Fluxul memoriei
Luaţi-mă drept un vis. Povestiri în K. minor te va trece prin multe stări. Unele povestiri îţi dau impresia că ai nimerit în visele altcuiva. Visele sunt precum un coșmar bizar, un teatru bizar, un film experimental pe care-l iei ca atare, fără posibilitatea deslușirii, interpretării clarificatoare. Alte povestiri seamănă cu încercarea de revizitare a copilăriei. O încercare ce transformă straniu trecutul în imagini precum fotografiile decolorate sau o vizită într-o casă învechită, dar depozitară a unor amintiri vitale.
Multe dintre aceste povestiri par de fapt niște revizitări ale memoriei. Mai bine zis ale memoriei legate de prezenţa paternă. Modul în care sunt resuscitate aceste frânturi de amintiri devine o încercare de readucere a lui Kafka în prezentul actual. De a-l face să rămână contemporanul nostru. De a șterge limitele timpului, ce despart secole, dar devin ineficiente când un clasic este încă parte din prezent, când rămâne de actualitate datorită înţelegerii naturii umane și relaţiei cu fantezia.
Raportarea la povestirile scrise de Ovidiu Lorenz depinde foarte mult de relaţia pe care o ai cu experimentele, cu suprarealismul și cu ambiguitatea. Toate aceste povestiri au în comun transformarea ta într-un observator ce și-a dezvoltat o toleranţă totală în faţa unei naraţiuni dinamitate în favoarea unei libertăţi febrile de asociere a impresiilor, percepţiilor, amintirilor. Așadar, ai găsit cartea perfectă dacă preferi stranietatea fără limite. După ce vei citi Luaţi-mă drept un vis. Povestiri în K. minor vei aștepta și alte experimente literare de la Ovidiu Lorenz.
Poţi găsi cartea pe site-ul Editurii Trei, pe Libris, Cărturești.
Te invit să citești și despre filmul Franz, despre Kafka, aici.
