Mourir est un enchantement – Nostalgie marocana

Vor aprecia cartea Mourir est un enchantement în primul rând cititorii îndrăgostiţi de Maroc, dar care înainte de a vedea sau citi despre această ţara plină de orașe istorice au fost mai întâi cuceriţi de poveștile cu personaje și case elegante din România interbelică. Din acele medii ferite de instabilitate, unde pătrunsese influenţa orașelor cosmopolite și unde spiritul autohton, încă tributar vechilor cutume, putea convieţui pașnic (și anacronic-sentimental) cu modernitatea galopantă.

În această carte vei avea impresia că descoperi varianta magrebiană a familiilor de vază din România primei jumătăţi a secolului XX, cu un picior în Orient și cu altul într-un Paris al ideilor nonconformiste din cărţile inovatorilor, ce acopereau pereţii vilelor. Acele vile cu grădini abundente olfactiv precum o parfumerie în aer liber, așa cum este si cea unde se reunea familia din romanul scris de Yasmine Chami.

Marocul cărturarilor

Provenită la rândul său dintr-o astfel de familie ilustră, plină de cărturari hrăniţi cu idei progresiste, dar și cu nostalgia unei culturi andaluze, arabo-ebraice, refugiate în orașele istorice ale Maghrebului, Yasmine Chami își dedică paginile în primul rând nostalgiei după vremurile trecute, ale idealiștilor vizionari, imortalizate în fotografiile alb-negru aduse în prezent de o protagonistă ce își revede istoria personală amintindu-și de cea a familiei extinse. Peste firul transgeneraţional, ea va suprapune istoria recentă a Marocului.

Sara, personajul central, revizitează somptuoasa casa a bunicilor ei. Casa a fost construită într-unul dintre cele mai vechi cartiere din Fez. În acest cartier trăiseră împreună maurii și evreii după expulzarea din Peninsula Iberică, la finalul secolului al XV-lea, când Inchiziţia făcuse ravagii.

Memoria în fotografii alb-negru

În casa veche redescoperă amintirile odată cu salvarea unor fotografii alb-negru. Vizita Sarei vine după ce află că trebuie să se lupte cu o boală grea. Iar lupta înseamna o reconectare cu trecutul. Cu moștenirea lăsată de niște bunici educaţi, printre care unul a devenit faimos datorită curajului de a înfrunta gura lumii pentru a se însura cu o franţuzoaică deja căsătorită în perioada în care acesta și-a dat seama că ea avea să fie marea lui iubire.

Călătoria în timp a Sarei devine regăsirea unui paradis pierdut. O regenerare a memoriei. Dar și un omagiu adus celor ce au luptat pentru independenţa Maghrebului cu niște idei moderne, nu cu înflăcărarea unui retrograd care să înlocuiască niște colonizatori cu noii fanatici hrăpăreţi.

Paradisul copilăriei

Personajul central, Sara, își trăise cele mai frumoase ore ale copilăriei într-o vilă înconjurată de grădini unde se ţineau concerte de muzica andaluză și ale cărei încăperi erau acoperite cu biblioteci. Bunicii săi erau la curent atât cu marea literatură clasică și modernă occidentală, cât și cu ideile noilor cărturari experţi în istoria Maghrebului și a Orientului Mijlociu. De asemenea, în saloanele unde își primeau oaspeţii și unde organizau dineuri, se ascultau atât marile voci ale muzicii arabe, cât si marile compoziţii ale muzicii simfonice. Atmosfera din jurul acestei vile te face să-ţi imaginezi cum ar fi arătat splendoarea încăperilor surprinse de Paolo Sorrentino în Parthenope, dacă și-ar fi plasat eroina într-un vechi oraș marocan.

Descrierea acestei lumi le va plăcea mai ales celor pasionaţi de lectură, pentru care Orientul și Occindentul se completează firesc. În grădinile unde miroase a citrice și a iasomie, în saloanele unde rochiile de mătase în stil franţuzesc și caftanele sunt purtate cu aceeași plăcere se citesc atât Camus, Zweig, Fitzgerald, Foucault, ideile feministelor, cât și noile studii despre cultura arabă. Iar vocea lui Umm Kulthum alternează cu a Mariei Callas.

O lume a interioarelor pline de cărţi

Yasmine Chami descrie universul creat de familia Sarei astfel încât să te aducă într-un Maroc intim. Un Maroc discret, imortalizat prin lentila nostalgiei. Marocul scriitoarei nu este un periplu vizual prin orașele spectaculoase. Este mai degrabă un Maroc al încăperilor pline de cărţi. Al imaginilor personale din trecut ce se strecoară prin prezent precum razele de miere de la amiază. Şi mai ales un Maroc al amintirilor olfactive. Îl simţi în mirosul florilor de portocal și al iasomiei din curte. Al grădinii botanice din Bouknadel (situată la 12 km de Rabat), unde bunicul își ducea des nepoţii pentru a le povesti despre lumile îndepărtate de unde veneau florile și arborii aclimatizaţi de un om de știinţă francez.

Imaginea acestui bunic erudit apare des în Mourir est un enchantement. Bunicul fusese păstrătorul al unei lumi ce refuzase barbaria. Un visător al libertăţii și al depășirii colonialismului prin educaţie. Nu renunţase în spirit revanșard la cultura europeană, pe care o iubise toată viaţa. Își încărcase biblioteca de parcă își dorise cu ardoare să încapă în raftuirle ei întreaga lume. Fără gâlceava dintre Orient și Occident, dintre vechea cultură maghrebiană și actualitate. Astfel, dintr-o poveste despre confruntarea cu posibilitatea morţii, Mourir est un enchantement devine o recuperare a unei lumi captivante prin foamea de cultură.

O carte a recunoștinţei pentru erudiţii Marocului

Vila înmiresmată a bunicilor devine o arcă a lui Noe pentru Sara. Aici își regăsește salvate cărţile preferate și memoria transgeneraţională. Prin evocarea lui Stefan Sweig, aflat la loc de cinste în biblioteca bunicului, ajungi să faci o paralelă între dorinţa scriitorului vienez de a revizita o lume înaintea colapsului și lumea unor idealiști magrebieni ce doreau să facă din gloria cărturarilor o nouă cale de urmat pentru ţările lor ce își dobandiseră în sfârșit independenţa. Asemenea lui Zweig, bunicul cosmpolit se temea de victoria barbariei.

Cartea lui Yasmine Chami este un bun exemplu de conectare a istoriei personale în momente de criză la istoria unor erudiţi vizionari ce au păstrat memoria unei familii și a unei părţi de lume. Ce a început cu o pregatire pentru o posibilă moarte a devenit o retrospectivă sentimentală ca formă de recunoștinţă pentru cei ce au facut Marocul modern, conservându-i în același timp tot ce avusese mai frumos.

Poţi găsi cartea la librăria franceză Kyralina, inclusiv pe site-ul librăriei.