Neptun 83 – Secretele vilei de pe malul marii

Acaparant. Este cuvantul prin care poate fi descris cel mai bine romanul Neptun 83. Un roman care lucește straniu în peisajul literar autohton precum o bijuterie cu formă aparte.

Romanul scris de Liviu Diamandi te extrage din propria versiune a realităţii stabile. Te învăluie precum vraja asociată unei zile de vară petrecută într-o vilă plină de boemi, cu vedere la mare, și te năucește asemenea unui păpușar ce se joacă abil cu așteptările tale, punându-ţi la îndoială tocmai modul în care tu îţi construiești logic lumea percepută, atunci când vrei să descoperi adevărul despre o crimă sau o dispariţie misterioasă.

Neptun 83 este despre secretele întunecate ale adulţilor, dar care ajung să plutească peste reveriile unei veri adolescentine. Este totodată o întâlnire a romanului despre maturizare cu elementele unui thriller politic dedicat celor pasionaţi de istoria literaturii. Mai este și un roman care te face să te interoghezi cu privire la mintea umană. La ce se află de fapt în abisurile celui obsedat de a elucida o crimă, o dispariţie. Așadar, vei descoperi un roman multistratificat la nivelul interpretării.

Forţa unui thriller psihologic

Cartea lui Liviu Diamandi ar putea deveni un scenariu de film. De thriller arthouse de o frumuseţe enigmatică. Folosește pasajele vizuale de parcă ar un director de imagine multipremiat. Unul ce alternează alegoric și misterios cadrele diurne și nocturne pentru a reda contrastele dintre claritate și abisul plin de pericole, dintre evident și crepuscularul evaziv, dintre exuberanţă și sinistru, dintre vulgaritatea aplatizantă a dictaturii și setea de metafizică. Ştie cum să dozeze suspansul, tensiunile. Să alterneze dinamismul cu înșiruirea molcomă a unor detalii prezentate dintr-un unghi straniu. Şi, mai ales, cunoaște secretul trecerii de la ritmul alert la cel specific unui timp care picotește. Prin această bruscă trecere îţi provoacă fiori. Te sperie când strecoară premonitoriu sub acel dolce far niente estival umbrele societăţii aflate sub dictatură.

Neptun 83 fi putut fi la fel de bine un crime thriller cu acţiunea în timpul unei dicaturi militare iberice sau latino-americane, în care huzurul elitelor ce se cred ferite de monstrul care stă să înhaţe este precum o platformă unde se dă o petrecere a celor ce vor o evadare, îmbătaţi de propriile iluzii de privilegiaţi. Platforma este șubredă. Pluteste peste niște ape limpezi, dar cu adâncimi pestilenţiale. Din aceste adâncimi ameninţătoare mai iese din când în când un monstru ce trage hulpav câte un subsersiv de la suprafaţă și îl duce în temniţele din adâncuri, în timp ce toţi stiu ce urmează să păţească, dar continuă petrecerea elegantă pentru a uita de teroare.

Expresivitatea contrastelor

Romanul te intrigă și datorită contrastelor dintre luminos și tenebros, euforic și terifiant. Unește amintirile din vara unei adolescente cu secretele celor deja îmbătrâniţi în rele. Scriitorul reușește să introducă verosimil tenebrele în mijlocul luminii orbitoare a unei zile de vară, în care mintea vrea mai degrabă să se odihnească, să înoate în propriile amintiri, decât să pună cap la cap indicii ori să nască dialoguri despre sensul vieţii și despre iluziile deghizate în certitudini validate prin raţionamente logice. De asemenea, folosește cu mare talent un spaţiu precis, localizabil, pentru a instala credibil insolitul. Spaţiul – ţărmul însorit – pare pândit de acea prezenţă invizibilă, aducătoare de pericole, gata să înhaţe fiecare locatar temporar venit să se distreze într-unul dintre cele mai râvnite locuri de cazare din România: faimoasa vila a scriitorilor din Neptun.

Deși acţiunea se petrece în 1983, adică în cel mai greu de dus deceniu ceaușist, Liviu Diamandi ţine la distanţă realitatea austeră din acei ani. Nu îţi dă impresia că derulezi în imagini gri încă o poveste dezolantă. Dimpotrivă, dacă nu ar exista aluzii la realitatea apăsătoare, care strângea precum o menghină fiecare tentativă de eliberare de sub cenzură, ai putea afirma că acţiunea acestui thriller în proză ar fi putut avea loc pe vreun ţărm din sudul Franţei sau al Italiei, unde anchetarea dispariţiei unei tinere poete ar fi tulburat apele unei vacanţe ideale printre oameni spirituali și cosmopoliţi, iubitori de literatură bună. În această abilitate de a scoate un loc dintr-un timp precis, ostil frumuseţii, pentru a-l transforma într-un spaţiu seducător al libertăţii, al refugiului într-o oază subversivă, meninţinându-l totodată puternic ancorat în realitatea crudă a vremii, stă și plăcerea lecturii.

O dispariţie misterioasă

Vila scriitorilor din Neptun era locul unde îţi puteai întâlni idolii vizionari. În roman apar ca personaje Fănuș Neagu, Nina Cassian sau Nichita Stănescu. Sunt vedetele verii lui ’83 pentru oaspeţii literaţi de la Neptun. În această vară discută fascinată cu Nichita Stănescu și Eliza. Ea este fiica adolescentă a unui scriitor cosmopolit atras de Paris, unde își petrecuse unele vacanţe (atipic pentru acea perioadă). Întâmplările stranii din acea vară sunt descoperite peste zeci de ani. Într-un jurnal ascuns într-o pungă de plastic găsită la 2 Mai. Jurnalul include și relatările despre dispariţia unei poete din RDG, nepoată de ambasador. Poeta se cazase la rândul ei la celebra vilă. Despre ea se spunea că ar fi fost sedusă chiar de Nichita Stănescu, venit la Neptun împreună cu partenera oficială, Dora.

Evadarea prin artă

Dialogurile despre dispariţia poetei sunt întrerupte exploziv de trimiteri spre indiciile referitoare la posibila asasinare a lui Marin Preda. Despre moartea suspectă a lui Marin Preda amintește un alt intelectual cazat la Vilă. Acesta se consideră un răzvrătit neînţeles și nedreptăţit, abandonat de ceilalţi artiști consideraţi subversivi, dar care devin brusc niște lași în ochii lui.

De la replicile – unele subtil-aluzive, altele răstite denunător – referitoare la dispariţii și morţi suspecte – se face trecerea spre mai multe straturi. Unul – cel filozofic și totodată cel mai ispititor- este legat de tendinţa celui neputincios în faţa terorii de a se refugia în propria minte. Aici își construiește un edificiu al logicii pentru a controla imprevizibilul din exterior.

Unele personaje se angajează pasionant în dialoguri despre logică, pictură sau literatură. Ele devin obsedate de mecanismele prin care psihicul organizează haosul. Ancheta se transformă astfel, în anumite pasaje, în anchetarea propriilor mijloace mentale de a pune cap la cap indiciile. De a le transforma într-un adevăr bazat pe dovezi absolute despre niște fapte înconjurate de secrete, de absurd.

Jurnalul adolescentei

Jurnalul adolescentei de la Vila scriitorilor este precum mesajul dintr-o sticlă. Odată derulate însemnările revine la suprafaţă o întreagă lume. Stilul lui Liviu Diamandi îţi dă impresia că ai în faţă un roman cum rar ţi-a fost dat să citești în literatura română din ultimii ani. Modul în care derulează evenimentele trăite de adolescenta captivată de Nichita reușește să redea acea învecinare a euforiei estivale întinse precum o vrajă ce transformă adolescenţa în promisiunea unei frumuseţi irepetabile cu tot ce poate scoate mai urât din propriile abisuri o umanitate deformată de dictatură.

Această învecinare ar fi putut fi scăpată din mână, fie în direcţia unui realism insuportabil, care să alunge cititorii, fie într-o direcţie artificială, a neverosimilului. Însă Liviu Diamandi păstrează echilibrul printr-un simţ al dozării stranietăţii. Al unei stranietăţi ce ţine laolaltă contrastele pentru a păstra frumuseţea enigmelor interioare. Liviu Diamandi este precum regizorii cu fler aparte, ce pot crea imagini care te fac să vrei să treci dincolo de ecran pentru a participa la scenele îmbietoare, ca apoi să îţi amintească dur că monstrul abdicării morale se poate acoperi cu solzii unor luciri de vară ce promit o scufundare în timpul regăsirii unui paradis pierdut.

Poţi comanda romanul Neptun 83 de pe site-ul Polirom.