Dulcele meu lastar de portocal – Copilaria unui personaj adorabil din Brazilia interbelica

Descoperi în romanul Dulcele meu lăstar de portocal – considerat reprezentativ pentru literatura braziliană – unul dintre cele mai îndrăgite personaje. Dacă s-ar face un top al personajelor de care te atașezi încă de la primele pagini, năzdrăvanul și isteţul Zeze ar ocupa un loc important. Jose Mauro de Vasconselos a imortalizat o lume întreagă atunci când l-a conturat pe Zeze.

Zeze este un copil înzestrat cu inteligenţă precoce, dublată de o sensibilitate pe măsură. Datorită acestor două calităţi reușește să-și păstreze pofta de viaţă într-o lume a cartierelor sărace. O sărăcie apăsătoare cum doar în marile orașe din ţările ce au cunoscut segregarea colonialistă mai poate exista. Însăși mama lui Zeze face parte dintr-un vechi trib (la fel ca mama scriitorului).

Peripeţiile cotidiene

Romanul Dulcele meu lăstar de portocal este o succesiune de peripeţii cotidiene. Aceste peripeţii au dinamismul marilor descoperiri într-o lume ce îngustează aspiraţiile. Prin inventivitatea, talentul de a născoci farse pentru vecinii cartierului Bangu din Rio de Janeiro și prin soluţiile năstrușnice găsite pentru a cunoaște o lume ce se întinde dincolo de mahala, micuţul Zeze transformă orice zi într-o mare aventură. Fiecare capitol seamănă cu o povestire imprevizibilă.

Un roman precum un film

Când redă aventurile urbane ale lui Zeze, Jose Mauro de Vasconselos îţi dă impresia că și-ar fi dorit să devină și un regizor. Deși își trăiește copilăria în Brazilia anilor ’20, Zeze pare mai degrabă un personaj de film italian neorealist. Ai impresia că l-a creat Vittorio De Sica pentru a reda lumea periferiei italiene postbelice.

Exact ca-ntr-un film neorealist, umorul și tristeţea sfâșietoare coexistă vibrant și autentic. În unele pagini Zeze te face să râzi cu hohote, în altele, gândurile sale despre viaţa pe care o trăiesc el și ai săi te umplu de lacrimi.

Zeze se agaţă de orice fiinţă îi arată o fărâmă de candoare și care l-ar putea duce într-o lume unde să i se împlinească visurile. Şi nici măcar nu e pretenţios. Își dorește exact ceea ce vrea orice puști de vârsta lui, crescut la periferie. Un camin stabil, mâncare pe masă, părinţi iubitori, haine și încălţări pentru școală și, din când în când, niște dulciuri. Tatăl său este șomer, căzut în depresie deoarece e considerat prea bătrân pentru a mai fi luat în seamă. Mama lui este o muncitoare istovită, care face ore suplimentare pentru a o scoate la capăt într-o familie cu mai mult de patru copii. Totuși, Zeze se agaţă de câteva personaje pentru a ieși din lumea apăsătoare.

Farmecul personajelor secundare

În jurul lui Zeze gravitează și câteva personaje secundare ce îi pot aduce un licăr de speranţă. Unul este chiar unchiul acestuia. Datorită lui, Zeze se imaginează un poet îmbrăcat elegant. Visează la propriul său costum cu papion.

Alt personaj este un vânzător ambulant. Zeze îl însoţește într-o anumită zi a săptămânii, deoarece vânzătorul îi permite accesul la versurile unor tangouri scandaloase pentru pudici, dar pe care Zeze le consideră sublime. Însă cel ce îi schimbă viaţa lui Zeze este un bărbat de care iniţial se temuse. Acest bărbat deţinea una dintre cele mai scumpe mașini din oraș. I se spunea Portughezul (sau Portuga).

Romanul iubit de fiecare generaţie

Dulcele meu lăstar de portocal a devenit un bestseller când a fost lansat. De atunci a impresionat fiecare generaţie. Nu numai expresivitatea simpaticului Zeze, capabil să transforme un lăstar într-un confident, face din poveste o lectură memorabilă. Cartea îţi va rămâne în minte și datorită modului în care Jose Mauro de Vasconselos apasă pe acele pedale esenţiale pentru a produce ecourile afective universale. Mai bine zis, un carusel de emoţii. Străbaţi o întreagă gamă de sentimente. Alături de Zeze ești fie în mijlocul speranţei dătătoare de aripi, fie în abisul tristeţii asociate unei vieţi devenite o capcană.

Zeze oscilează între lumea în care vede posibile ieșiri din pauperitatea constrângătoare, moștenită din generaţie în generaţie, din cauza greutăţilor ce împiedică de multe ori accesul la educaţie (Zeze este cel mai bun elev din clasa lui, autodidact și perspicace) și conștientizarea timpurie a greutăţilor din mediul său. Ştie că trebuie să se mute într-o altă casă din cauză că familia lui nu își mai permite preţul chiriei și, de asemenea, știe că nu toţi copiii primesc daruri. Unii trebuie să lustruiască pantofi în zilele de sărbătoare pentru a-i face un cadou unui părinte mult prea trist. Între acești doi poli afectivi – bucuria de trăi cu speranţă și emoţiile apăsătoare date de conștientizarea unei realităţi nemiloase -, Zeze găsește propria cale de a merge mai departe, oricâte drame s-ar agăţa de el pentru a-l împiedica.

Poţi comanda romanul și de pe site-ul Editurii Vellant.