Starul – Yukio Mishima penru cinefili
Yukio Mishima poate fi considerat un scriitor surprinzător. Impresionează prin flexibilitatea sofisticată în abordarea unor teme diverse, uneori contrastante. Prin acestea explorează abisal toate straturile societăţii japoneze. Romanul Starul îi va uimi pe cei ce l-au descoperit pe Yukio Mishima datorită romanelor din tetralogia Marea fertilităţii sau Amurgul marinarului. Nu-l vor mai regăsi pe Mishima în ipostaza celui ce amintește, prin antiteză, de conflictul dintre vechea Japonie și cea sedusă de modernitatea occidentală, asociată cu decadenţa, consumerismul, superficilitatea.
Noua Japonie
Starul pare un roman scris de un Mishima care se scufundă fără teamă în tot ce are noua Japonie mai descătușat (și iconoclast). Problemele societăţii japoneze care a preluat excesele celei occidentale, odată cu deschiderea spre modernitate, nu mai sunt subliniate prin contrastul cu vechea Japonie. Personajul central din Starul descoperă golurile unei societăţi modernizate peste noapte raportându-se doar la propriile metamorfoze, la propriul dezechilibru.
Personajul central din Starul este un tânăr devenit unul dintre cei mai populari actori. Datorită rolurilor de gangster șarmant, actorul Yutaka ajunge idolul femeilor. Admiratoarele îl vânează la orice colţ. Impresarul și departamentul de marketing îi crează o identitate falsă, dar care să se muleze pe dorinţele și fanteziile fanilor. Deși are lumea la picioare, actorul este un sclav al industriei de fabricat iluzii. Exact ca un star hollywoodian construit pentru a seduce. El nu are voie să fie, în public, decât ceea ce vor inventatorii săi. Totuși, cineva îl privește așa cum este. Această persoana este chiar asistenta lui, Kayo.
O relaţie stranie
Yutaka filmează alături de cele mai râvnite actriţe ale momentului. Totuși, el nu se simte în largul său decât în preajma asistentei devotate Kayo. Deși este considerată o femeie urâtă, comparată răutăcios cu femeile ce se pliază pe standardele timpului, ce roiesc în jurul actorului, Kayo compensează prin flerul avut în relaţie cu Yutaka. Ştie exact ce să-i spună lui Yutaka și în ce momente să-i fie aproape. Îl seduce prin impactul pe care-l are asupra inconștientului. Pare să-i ghicească mecanismele secrete. Mai ales cele strâns legate de angoasele, golurile afective și fanteziile avute.
Mizând pe sarcasm, cinism și parodie, și mimând vulgaritatea, Kayo ironizează tocmai ceea ce în lumea starurilor este considerat sfânt. Le imită caricatural pe cele mai frumoase actriţe care filmează scene incandescente cu el. Ironia ei nemiloasă nu numai că nu-l irită pe Yutaka, dar îi stârnește și mai mult interesul.
Strălucire tenebroasă
Asemenea oricărui roman scris de Yukio Mishima, și acesta ajunge să degaje un aer de mister tenebros. Sub strălucirea demnă de lumea vedetelor americane răzbate sinistrul. Industria ce naște noile staruri ale filmului japonez de public este privită de Mishima dintr-un unghi ce-ţi dă fiori.
Sub masca unei celebrităţi invidiate, adulate până la delir, se ascunde un vid cutremurător. Urmărit de camera de filmat printre butaforii, Yutaka pare suspendat. Merge de fapt deasupra unui hău afectiv. Hedonismul și gândurile vecine cu ideaţia suicidară coexistă în mintea lui.
Fiind un prizonier al imaginii, al privirilor, Yutaka devine la rândul său un voyeur. Chiar și în clipa în care îi sare-n faţă morbidul. Privește decolteul unei colege de platou în timp ce aceasta se zbate în spasmele de la graniţa dintre viaţă și moarte, ca apoi să își imagineze propria moarte care să-l menţina viu în fanteziile colective despre faima celor ce trăiesc fără limite și mor tineri, când încă arată impecabil.
Perspectiva actorului din Starul, vecină cu nihilismul, devine vizionară. Mishima transformă acest microroman într-o profeţie. Prin intermediul personajului său reflectează asupra viitorului ce avea să fie marcat de obsesia pentru vizual. De acea dependenţă maladivă de privire, ca ultimă formă de agăţare de o lume deposedată de sens. O lume pe care Mishima nu ţi-o dezvăluie sondând psihanalitic în abisuri. Preferă să-i proiecteze patologicul asupra viziunii cinematografice exprimate de Yutaka.
Japonia filmelor
Bazându-se pe documentarea necesară, Yukio Mishima folsește detaliile privind ritualurile din timpul filmărilor, montajul, limbajul și tehnicile cinematografice, dar și mecanismele inventării starurilor, pentru a exprima ceea ce simte personajul principal când vede o discrepanţă între ceea ce este cu adevărat și ceea ce devine în iluzoria lume a faimei.
Starul este și un roman pe care să-l recomanzi cinefililor. Mishima l-a scris în anii ’60, consideraţi unii dintre cei mai fertili pentru cinematografia niponă. În acea decadă, regizorii tineri au contestat radical estetica și regulile filmelor clasice. Au primit cu entuziasm vizionarismul estetic al cineaștilor europeni, cum ar fi cei din Noul Val Francez sau ai Neorealismului italian.
Apar pe marele ecran tinerii de la periferiile japoneze și delicvenţii. Niște tineri aparţinând unei generaţii care se revoltă împotriva părinţilor. Resping vechea Japonie și adoptă euforic noile vicii, ca un act de frondă extremă. Sunt precum cei din filmele cineaștilor precum Nagisa Oshima. Pulverizează tabuuri și nu se feresc de un vizual explicit, de scene care să provoace stupefacţie. Ei sunt reprezentanţii unei Japonii în care locul gheișelor și al samurailor a fost luat de rebelii ce par să-i imite pe tinerii din filmele cu James Dean sau ale lui Godard.
În paralel cu filmul de artă radical, inclus și în Noul Val Japonez, ce oscilează între o reverenţă făcută societăţii occidentale și o critică asupra influenţei avute asupra societăţii japoneze, ce pare să devină sclava unui mimetism fără o înţelegere profundă, se dezvoltase industria filmului comercial. Noii eroi devin gangsterii seducători.
Despre lumea acestui film de public scrie Mishima în Starul. Odată cu personajul care începe să reflecteze asupra falsităţii din această lume apare și o viziune înspăimântătoare asupra modului în care industria iluziilor modelează valorile estetice (și etice) ale noilor japonezi, asa cum erau ei priviţi în primele trei decenii de dupa Război.
Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.
Te invit să descoperi și romanul Femeia cu fustă violet.
