La premiere veine – Din Creta spre marile lumii

Literatura greacă modernă și contemporană este plină de comori. Sunt mulţi scriitori greci talentaţi ale căror povestiri sau romane încă așteaptă să fie traduse în limba română. Francofonii îndrăgostiţi de Grecia îi pot citi datorită unor traduceri apărute la Editura Cambourakis, prezente și în selecţia titlurilor ce pot fi găsite la librăria franceză Kyralina. O astfel de carte este și La premiere veine, scrisă de Yannis Makridakis.

Confesiunile unor personaje rătăcitoare

La premiere veine este un roman-confesiune. Confesiunea a două personaje cu vieţi intense. Ambele personaje au vrut să cunoască lumea, să fie libere într-o Grecie încă marcată de traumele unui război mondial și ale unei dictaturi militare. Cele două personaje sunt Yorgos și Evghenia. Yorgos este marinar. Îmbarcat la șaptesprezece ani pe un mare vapor, a străbătut porturile îndepărtate. Aici s-a lăsat ademenit de cele mai frumoase femei văzute vreodată. Evghenia, rămasă în vechea capitală a Cretei (Chania), are în comun cu femeile din existenţa lui Yorgos un mod ingrat de a supravieţui, dar care le-a adus alinarea multor bărbaţi: este o vânzătoare de plăceri.

În timp ce povestea lui Yorgos este una clasică – a marinarului ce se înfruptă fără să se gândească prea mult din plăcerile porturilor exotice, preferând întâlniri efemere -, povestea spusă de Evghenia te va surprinde. În locul detaliilor sordide, ale mizeriei din existenţa unei vânzătoare de plăceri, pe care Yorgos le descrie detașat, descoperi în povestea Evgheniei o melancolie poetică, o rememorare dezinhibată a unei vieţi asumate.

Grecia schimbărilor

Atât Yorgos cât și Evghenia au cunoscut deceniile emancipării. Ale marilor schimbări sociale. Iar mentalităţile colective legate de libertăţile sexuale se schimbau la fel de rapid. Totuși, povestea Evgheniei pare mult mai ancorată în realitatea socială și politică a Greciei postbelice. În timp ce povestea lui Yorgos pare desprinsă dintr-un roman scris de Henry Miller, cu ale sale aventuri picante, povestea Evgheniei pare desprinsă din filmul unui regizor italian neorealist, datorită modului în care leagă amintirile personale de contextul social.

Exact ca personajele din filmele neorealiste, Evghenia este o femeie tenace, rezilientă, isteaţă, dar nimerită într-o societate machistă. Rămasă orfană în copilărie, a fost crescută cu mult drag de unchiul său. Totuși, în ciuda afecţiunii din copilărie și a unei vieţi ferite de mizerie, alege un drum ce poate duce la ostracizare, umilitor pentru o femeie.

În timp ce Evghenia își povestește viaţa, apelând la o sinceritate dezarmantă, descoperim cât de ușor era pentru o femeie frumoasă, ce visa la o viaţă liberă, normală, să devină până la urmă prizoniera bărbaţilor. În Grecia Evgheniei (și nu numai), femeile căsătorite erau prizoniere. Nu puteau ieși din casă foarte ușor. Multe erau controlare de soacra devenită gardină, care locuia alături de cuplu. De aceea a și refuzat numeroasele cereri în căsătorie a unor clienţi deveniţi iubiţi și care doreau să o scoată din lumea bordelurilor. Ce-i drept, înainte de a ajunge în lumea bordelurilor, Evghenia încercase diverse meserii considerate onorabile. Însă firea ei de nesupusă nu i-a permis să se lase hărţuită sexual de patronii libdinoși (ea trăinse într-o lume în care femeile încă nu aveau drepturi).

O femeie care își câștiga singură traiul era o raritate, o ciudăţenie în Europa meridională postbelică. Prim urmare, nu erau legi care să le apere. Singurele apărate erau, paradoxal, cele ce alegeau o meserie blamată. Lumea bordelurilor era reglementată, permiţându-i Evgheniei o anumită protecţie, fără a fi sclava unui proxenet. Își putea permite să închirieze propriul spaţiu de primire a clienţilor. Darnică, ajuta și alte femei vulnerabile. De asemenea, devenise confidenta multor bărbaţi. Ei îi cereau sfaturi, într-o perioadă în care un bărbat nu avea voie să-și exteriorizeze sensibilităţile, nedumeririle cu privire la relaţiile de cuplu, la problemele relaţionale din propria familie.

Atât Yorgos, cât și Evghenia au călătorit mult. Pe toate continentele. Yorgos nu pare ancorat într-un loc. În schimb, Evghenia se simte apropiată de insula Creta. În amintirile ei regăsești străzi cunoscute din Chania, vechea capitală a Cretei.

Retrasă într-un sat aproape depopulat, Evghenia își rememorează anii adolescenţei si ai maturizării, după ce a renunţat la strada bordelurilor. Nu își exprimă regretele, ci doar nostalgiile rămase în urma iubirilor trecute și ale prieteniilor pierdute.

Confesiunea Evgheniei are o delicateţe poetică. Ea, spre deosebire de marinarul Yorgos, este un personaj mult mai nuanţat. Prin vocea Evgheniei, Yannis Makridakis exprimă o viziune acidă asupra părţii machiste a societăţii grecești. Așa cum regizorii neorealiști denunţau inechităţile din societatea italiană patriarhală, folosind poveștile unor femei ce-și luau viaţa în propriile mâini sau care ajungeau să suporte nedreptăţile, ca urmare a invadării spaţiului familial de cel schimbările social-politice.

Romanul La premiere veine este și un omagiu adus unui alt roman-cult, tradus în limba franceză cu titlul Le quart. Considerat reprezentativ pentru literatura greacă modernă, romanul Le quart este scris de un fost marinar. Pe numele său Nikos Kavvadias, acesta relatează aventurile unui adolescent ajuns marinar. Asemenea lui Yorgos, cutreieră marile lumii și nu-și refuză nici o aventură erotică.

Poţi găsi romanul la librăria franceză Kyralina.