Nada – Barcelona maturizarii feminine

0

Nada este un roman reprezentativ pentru literatura spaniolă. Îl citesc nu numai cei îndrăgostiţi de Barcelona tinerilor boemi. Carmen Laforet leagă istoria Barcelonei de după Razboiul Civil de transformările aparute în vieţile femeilor din perioada marii emancipări. Vei citi despre maturizarea unei tinere într-o Spanie ajunsă la răscruce.

Schimbarea unor mentalităţi

În romanul care a făcut-o celebră, scriitoarea Carmen Laforet îmbină povestea maturizării feminine cu fresca socială a unei Spanii în care lumea vechii burghezii era invadată de niște schimbări fără precedent. Dacă vechile familii din înalta societate a Barcelonei erau nepregătite, tinerele îmbrăţisau asumat și dezinvolt aceste schimbări. Începuseră să se bucure de libertate, de spaţiul public, de cafenelele destinate până atunci bărbaţilor, de avantajele oferite de accesul în marile universităţi. Aveau încă de luptat împotriva unor familii cu mentalităţi retrograde, însă nu mai renunţau la visuri. Din rândul acestor tinere face parte și Andrea, personajul central din Nada.

Andrea ajunge în Barcelona la finalul Războiului Civil, după anii ‘30. Rămasă orfană, ea părăsește satul unde trăiau rudele sărace pentru a urma cursurile Facultăţii de Litere. Visase mulţi ani la Barcelona. Orașul o seduce. Îi confirmă așteptările imediat ce ajunge în marea gară forfotitoare. În Barcelona, considerată Parisul Spaniei, locuiesc rudele mai pricopsite ale Andreei. Însă bunăstarea pare să fi apus în elegantul imobil de apartamente de pe celebra stadă Aribau (devenită loc de pelerinaj literar după succesul avut de Carmen Laforet).

Entuziasmul și ruina

Ajunsă în casa rudelor din Barcelona, Andrea devine un observator profund și răzvrătit al apusului unei epoci. Familia ei simboliza vechea burghezie sărăcită, incapabilă de a se adapta la progres. Casa odinioară elegantă este ameninţată de ruină. Ruina devine un personaj în sine. O întâmpină pe Andrea imediat ce intră pe ușa apartamentului de pe strada Aribau. Pauperitatea ameninţă gloaria de altădată, de la mobila degradată, la încăperile devenite sufocante. Însă ruina este reflectată mai ales de relaţiile tensionate.

În apartamentul din Barcelona unde ajunge să locuiască Andrea în timpul studiilor, mai multe generaţii își exprimă frustrările. Mătușa considerată fata bătrână a familiei o critică pe studenta Andrea ori de câte ori tânăra se plimbă neînsoţită pe străzile Barcelonei, după cursuri. Unchii Andreei au de împărţit atenţia unei femei devenite soţia unuia dintre ei, iar bunica, stâlpul casei, a devenit o prezenţă fantomatică. După moartea soţului ei, patriarhul familiei, vidul de putere a dus la conflictul noii generaţii de bărbaţi. La rândul lor incapabili de a înţelege noile timpuri, contribuie și ei la ruinarea tuturor.

În paralel cu aventurile de studentă emancipată ale protagonistei ce se împrietenește cu una dintre cele mai admirate și populare studente ţi se prezintă dinamica unei familii aflate în criză. Regăsești imaginea familiei ce trăiește într-un trecut ce nu se mai întoarce, incapabilă de a merge în pas cu prezentul. Multe dintre scenele în care Andrea asistă la dialogurile tensionate dintre unchii ei sau dintre femeile având mentalităţi diferite îţi amintesc de atmosfera dintr-o piesă de teatru scrisă de Tennessee Williams. Regăsești tensiunile cauzate de falimentul burgheziei sau de ratarea personajelor masculine, ce recurg la brutalitate pentru a-și masca eșecurile.

Două planuri

Romanul alterneaza două planuri. Cel al vieţii petrecute între pereţii apartamentului din strada Aribau și cel din lumea exterioară, aflată într-o metamorfoză dezinvoltă (dar și nemiloasă). Timpul din apartamentul familiei extinse pare să fi stat în loc, pândit de tristeţea inadaptaţilor ce se simt dezmoșteniţi de prezent. În schimb, timpul Barcelonei curge alert spre noi epoci.

Nada abundă în scene în care o vezi pe Andrea cutreierând Barcelona-n lung și-n lat. Din cartierele selecte unde locuiesc noii săi prieteni până-n rău famatul Barrio Chino (actualul El Raval), unde speluncile cu jocuri de noroc organizate clandestin se învecinează cu stabilimente obscure și cabarete. În aceste plimbări se intersectează cu tinerii boemi din familiile bune. Astfel, cunoaște o lume a contradicţiilor, unde tinerii aspiră la autonomie și la modernitate, dar sunt încă dependenţi de confortul intreţinut de averea părinţilor și de ritualurile vechii lumi.

Un roman despre marile prietenii

Nada este totodată un roman despre legătura de prietenie. Prieteniile feminine devin complicităţi în rezistenţa împotriva patriarhatului. Descoperi legătura de prietenie din mediul studenţesc, devenit fortăreaţa noilor emancipate. De asemenea, este descrisă apropierea dintre Andrea și partenera unchiului ei.

Relaţiile de prietenie din roman devin oglinda unei Barcelone feminine. Carmen Laforet este o portretistă în cuvinte a tipologiilor din Spania secolului trecut. Descrie deziluziile femeii care vrea să păstreze cutumele rigide ale Spaniei tradiţionaliste. Surprinde optimist schimbările de care se bucură tinerele curajoase. Andrea și colega devenită cea mai bună prietenă devin martorele unei lumi ce permite niște libertăţi feminine fără precedent.

Dincolo de povestea unei tinere ce se ajunge din mediul rural sărac în marele oraș descoperi cronica unei lumi. De aceea este atât de important romanul Nada pentru literatura spaniolă. Carmen Laforet avea simţul celei ce poate detecta relaţia dintre schimbările apărute în spaţiul privat și cele sociale. Scriitoarea catalană leagă natural tensiunile dintre personaje de modul în care noua societate catalană îi transformă pe vechii privilegiaţi în noii învinși. Andrea și tinerele din generatia ei vor să lase în urmă vechea lume. Visurile lor sunt de fapt ale unei generaţii. Acea generaţie care nu s-a lăsat modelată de epoca lui Franco, înţelegând ca nu mai e cale de întoarcere în trecut pentru cei ce vor să traiască liber.

Poţi comanda romanul de pe Libristo.

Te invit să citești și despre cartea Las noches de Flores.

Leave a reply