Violeta – Un secol din viata unei femei

Prin romanul Violeta, Isabel Allende confirmă încă o dată că poţi miza pe cărţile sale ori de câte ori ţi-e sete de o poveste plină de personaje curajoase, aventuroase, a căror viaţă s-a împletit palpitant cu marea istorie din America de Sud. Încă de la primele rânduri suntem anunţaţi chiar de personajul feminin principal că urmează derularea unei povești de viaţă tumultuoasă, cu multe evenimente ce pot fi considerate păcate.

Noua eroină din lumea creată de Isabel Allende este tipică pentru cărţile sale de succes. Violeta a trăit într-o singură viaţă cât alţii în zece. A suportat evenimente care pot dărâma psihic o fiinţă umană. Mai ales una obișnuită cu viaţa fără griji din cartierele selecte, izolate în bula de huzur. Tot asemenea celorlalte personaje ce luptă cu torenţii capricioși ai vieţii din romanele scrise de Isabel Allende, ea a putut avea parte și de evenimente neașteptate, ce au scos-o la liman.

Chile, un mozaic

Unul dintre motivele care te fac să te întorci la romanele scrise de Isabel Allende, pe lângă naraţiunea densă, este și dorinţa acesteia de a-și salva personajele. Iar pentru a le salva introduce alte personaje care, deși au un rol secundar, sunt relevante pentru istoria ţării sale, Chile, dar și a întregului continent greu încercat.

Violeta întâlnește personaje care simbolizează mozaicul de culturi din America de Sud. Ele o vor ajuta în perioadele de criză. Prin aceste personaje isteţe și generoase vei simţi cum Isabel Allende vrea să informeze tinerele generaţii cu privire la dramele colective ascunse, mai ales din comunităţile având origini precolumbiene, colonizate și prădate crâncen de europeni, apoi ţinute secole de-a rândul în ignoranţă, sărăcie extremă și teroare.

O viaţă în două secole

Existenţa eroinei din Violeta este precum un șir de evenimente intense. La cele două capete ale șirului existenţial se află două pandemii ce au înfiorat omenirea. Prima este gripa spaniolă, ajunsă în Chile abia în 1920, anul în care s-a născut Violeta. Cealaltă este pandemia ce a lovit omenirea în 2020. 2020 este și anul în care Violeta decide să își încredinteze secretele nepotului său, Camilo.

În povestea de viaţă a Violetei se reflectă de fapt marile transformări prin care a trecut și ţara lui Isabel Allende. Totodată, aflăm despre societatea sud-americană extrem de stratificată. O societate în care trecerea de la patriarhat la modernitate s-a facut abrupt și nu fără vărsare de sânge. Iar această mare trecere a marcat și lupta pentru echitate și drepturile omului.

Violeta s-a născut într-o familie prosperă din Santiago de Chile. Şi-a petrecut copilăria într-o casă aflată în cartierul burgheziei. O casă având mai degrabă dimensiunile unui conac. Ne povestește despre cutumele înaltei societăţi sud-americane. Era o societate ce păstra încă tradiţionalismul puritan în educaţia fetelor, ipocrizia, mândria de clasă, prejudecăţile și teama de modernizare. Își apăra astfel privilegiile moștenite de la coloniști. Bărbaţii erau singurii cărora li se permitea independenţa financiară. Ei aveau mentalitatea latifundiarilor macho și lăcomia celor ce abia descoperiseră avantajele înșelătoare ale speculaţiilor financiare. Un astfel de bărbat era și tatăl Violetei. Implicarea în afaceri ilicite i-au adus falimentul în timpul marii crize de la bursă, din perioada interbelică.

Brusca maturizare

Falimentul tatălui a maturizat-o pe Violeta. Nevoită să se refugieze împreună cu familia din capitală, unde reputaţia era distrusă, ca urmare a falimentului răsunător, Violeta descoperă frumuseţea naturii și libertatea din ţinuturile sălbatice aflate în sudul îndepărtat al statului Chile. Lacurile cu apă de culori neobișnuite, peisajele răpitoare, dar și oamenii din comunităţile indigene extrem de ingenioase în lupta cu greutăţile vieţii o atrag. Îi deschid mintea și o maturizează devreme.

Muncind la o fermă și petrecându-și adolescenţa alături de indigeni, zvăpăiata Violeta își desăvârșește educaţia începută alături de guvernanta adusă de tatăl ei tocmai din Anglia. După ce învaţă manierele și disciplina de la Miss Taylor (un alt personaj cu trecut tumultuos), Violeta deprinde regulile unei rezilienţe ieșite din comun, indispensabilă în ţinuturile neîmblânzite. Învaţă să călărească și ajunge asistenta învăţătorilor care doresc să îi alfabetizeze pe copiii băștinașilor.

Evoluţie trepidantă

Când adolescenţa ia sfârșit, începe adevărata viaţă aventuroasă a Violetei. Nu vă dau multe detalii, deoarece nu vreau să alung plăcerea lecturii. Vă voi spune doar că noua eroină a lui Isabel Allende este aruncată în istoria ţării sale. Culisele (mai puţin legale) ale politicii i se dezvăluie după ce îl va cunoaște pe aviatorul șarmant și impetuos considerat marea ei iubire. Datorită lui ajunge să cunoască mafia din Cuba, rapacitatea dictatorilor. La rândul ei, se emancipează și pune pe picioare afaceri prospere. Are flerul tatălui său, dar nu și lăcomia acestuia. Deși are un partener familiarizat cu lumea interlopilor, ea va ști cum să evite riscul.

Povestind cu poftă despre toate peripeţiile Violetei, Isabel Allende nu face decât să ne amintească de marile drame ale ţării natale. Violeta a fost creată și pentru a reîmprospăta memoria colectivă. Pentru a ne aminti de marile dictaturi din America Latină. Dintre toate, cea din Chile pare să acundă cele mai urâte fapte. Violeta a încercat să îi supravieţuiască până și înfiorătorului dictator ce a vrut să înlăture amintirea lui Salvador Allende prin încurajarea unor tehnici de represiune inimaginabile. Totodată, parcursul Violetei de la copila răsfăţată la tânăra ce și-a cucerit independenţa devine și un omagiu adus femeilor care au luptat pentru egalitate, pentru accesul la vot, la educaţie, la o viaţă decentă. Așadar, prin acest roman, Isabel Allende nu se dezminte. Rămâne marea feministă cu talent de povestitoare ce provoacă dependenţă.

Poţi comanda această carte de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi și cartea Iubirea nu e un vers liber.