Oameni de treaba – Cum se rezolva anumite probleme

Se spune că sunt zone unde timpul a stat pe loc. Iar această afirmaţie are două sensuri. Unul este legat de refugiu în pitorescul locului. Acel pitoresc nealterat de intervenţia modernităţii, a nevoii de aducere în pas cu vremurile. Al doilea sens este unul negativ. Face referire la un primitivism malign al locului, ce îţi dă impresia că îi prinde în plasa unui blestem pe toţi cei ce vor să evadeze, să îi reziste acestei chemări primitive.

În Oameni de treabă, noul film al lui Paul Negoescu, cei rămași în timpuri ce amintesc de legăturile feudale sau de încrengăturile din anumite așezări ale Europei meridionale distrug tot ce ar fi putut fi benefic într-un sat atemporal. Alterează prin lăcomie, supușenie unsuroasă, interese meschine și complicitate dezumanizantă o zonă cu potenţial, aflată pe malul Siretului, un rai pentru cine vrea să se retragă într-o căsuţă de lângă o livadă și, în același timp, un paradis pentru un primar corupt, implicat în contrabandă și într-o crimă (cel puţin).

Satul, un personaj condamnat la neputinţă

Satul unde se petrece acţiunea devine personajul ce ţese păienjenișul legăturilor toxice. Al slăbiciunilor transformate în acea neputinţă de a i te opune răului. Mai ales când răul ajunge să cunoască teama de ratare suprapusă fatidic peste dorinţele greu de realizat ale fiecăruia.

Este satul unde timpul ce a stat pe loc devine sinonimul vechilor legături de complicitate, de o voracitate primitivă, între primar, popă și poliţist. Ca-n timpurile străvechi, localnicii mai degrabă se tem de ei. Reprezintă puterea, acea putere ce o poate lua oricând razna, precum o fiară hămesită. Însă unul dintre ei știe și cum să manipuleze mieros.

Primarul este psihopatul prin excelenţă. Deși feroce, joacă rolul tatălui grijuliu, descurcăreţ, mereu disponibil. Care știe să împartă după nevoile fiecărui oropsit al sorţii. Așadar știe să se facă util, să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie. Mai un ajutor după inundaţii, mai o donaţie pentru operaţia fetei unui localnic, mai un teren cedat poliţistului care își dă seama că, după ani de la divorţ, nu și-a facut și el un rost după cum o cere societatea, că și-ar dori să-și intemeieze o familie, iar la pensie să se retragă în livada lui. Astfel își creează primarul interpretat impecabil de Vasile Muraru o reţea de sateni fideli. Exact ca-n acele comunităţi unde mafiotul de prin partea locului rezolvă problemele unor localnici abandonaţi de Stat, un Stat indolent, considerat neputincios de către cei aruncaţi în groapa comună a amărâţilor mereu umiliţi.

Suspansul unui thriller

Peste critica socială se suprapun suspanul unui thriller și accentele de comedie neagră, oferite de rolul poliţistului Ilie. Un rol ce dă sarea și piperul filmului datorită interpretării pline de nuanţe derutante și imprevizibile oferite de Iulian Postelnicu. Iniţial, rolul politistului Ilie ţi se va părea unul caricatural-clișeistic. Revezi tipologia poliţistului nepoliticos, indolent, cu experesie de tolomac servil în faţa primarului, de parcă ar fi paznicul acestuia, nicidecum omul la care satenii să poată apela când primarul comite abuzuri. Chiar și așa, Ilie ar fi fost considerat genul poliţistului mărunt, inofensiv pentru niște săteni învăţaţi de generaţii să se descurce pe cont propriu, să-și peticească propria lume și mai ales propria supravieţuire, dacă nu ar fi apărut și crima.

Această crimă brutală va face din personajul poliţistului unul mai greu de catalogat. De închis în limitele unor așteptări previzibile. Ce-i drept, interpretarea extrem de expresivă a lui Iulian Postelnicu te păcălește. Jonglează comic și cu anumite clișee, apoi se îndepărtează de ele dându-i personajului câteva nuanţe ce fac deznodământul greu de anticipat.

Ilie pare când un complice predictibil al corupţilor, când un personaj fragil ce dă semne că ar vrea să treacă de partea dreptăţii și a cetăţenilor vulnerabili. Nu vei ști ce să mai crezi. Să îl detești pentru dispreţul arătat consătencei venite să reclame umil un furt. Ori să îl consideri o altă victimă a sistemului putred, nevoită să se deformeze pentru a rezista.

Sensul cuvintelor oameni de treabă

Odată cu descoperirea unui cadavru încep să iasă la suprafaţă sensurile cuvintelor oameni de treabă, dar și dinamica relaţiilor din satul rămas în timp. Oamenii de treabă sunt cei ce rezolvă problemele celor de pe urma cărora au și ei de câștigat. În cazul crimei, sunt cei ce tărăgănează ancheta. Care au grijă ca oamenii să nu se agite. Ca nu cumva să ajungă la posibilii martori cei ce nu mai par de treabă tocmai pentru că vor să-și facă treaba.

Singurul care ar vrea să-și facă treaba este noul poliţist venit de la oraș. Proaspăt absolvent, Vali, interpretat de Anghel Damian, devine poliţist sub tutelă. Cel ce ar trebui să-i fie mentor este nimeni altul decât Ilie, poliţistul preferat al primarului corupt.

Vali ar vrea să se apropie de localnici. Să se arate demn de uniformă, să aplice tot ce a învăţat. Începe să pună întrebări, spre disperarea lui Ilie, care știe că nimeni nu face nimic de capul lui. Doar în sat există alte reguli. Între Ilie și Vali se naște același conflict dintre poliţistul deformat de lumea regulilor paralele ale unei comunităţi devenite prizoniera baronului local și tânărul reprezentând noua generaţie, însă privit ca un filfizon de la oraș, ce îl poate complexa pe acel poliţist ce simte că și-a ratat viaţa.

Crima este legată și ea de timpul arhaic: lăcomia și tentaţia instinctuală. Cadavrul îi aparţine bărbatului celei devenite noua slăbiciune a primarului. Interpretată de Crina Semciuc, soţia victimei rezistă aprig avansurilor. Nu doar ale primarului. Este exact tipologia femeii ce întărește credinţa în matriarhatul ascuns ce iese la iveală în momente de criză, mai ales în comunităţile unde sunt păstrate cu sfinţenie legile patriarhale.

Un thriller derutant

Deși mizează echilibrat pe elementele ce dau tensiunea ce îţi menţine atenţia până la ulima scenă, Paul Negoescu a folosit la derută elementele unui thriller. Iar cele având tentă comică nu sunt decât umorul involuntar ce te amărăște repede. Nici nu te lasă deloc să te bucuri de râs. Ţi se face pielea de găină când te gândești la marasmul îndurat în ruralul lăsat de izbeliște, de unde scapă doar cine-l părăsește la timp.

Miza nu este un crime thriller, ci mai degrabă descrierea legăturilor din comunităţile având mentalităţi arhaice, feudale. Aici există un stăpân absolut. În acest caz este primarul, întâiul găinar al satului. El îl ia sub aripa lui pe Ilie. Doar îi știe marea dorinţă: aceea de a-și cumpăra și el un teren la preţ accesibil, pentru o livadă.

Tocmai când erai sigur că legăturile de subordonare sunt de neconstestat, mai ales din perspectiva poliţistului ce se lasă cumpărat în schimbul împlinirii visului de a avea propria livadă, unul dintre personaje da semne că ar vrea să conteste autoritatea. O va face deoarece are loc o trezire neașteptată a conștiinţei? Sau dintr-o impulsivă răzvrătire primitivă (acea răzvrătire a supusului ce își vede propriul interes ameninţat)?

Poţi vedea trailerul aici.

Te invit să descoperi și filmul Os de pește.