Carti traduse in limba romanaRecenzii carti bune

Un joc si o desfatare – Acea Franta de care parem a fi vesnic indragostiti

849views

Un joc și o desfătare confirmă promisiunea din titlu. Va fi o voluptate de la prima până la ultima pagină. Mai ales pentru cei îndrăgostiţi de Franţa. De fapt, americanul James Salter a scris o declaraţie de iubire pentru Franţa. Pentru acea Franţă de care părem a fi veșnic îndrăgostiţi. Franţa cafenelelor vibrante și a tinerilor din fotografiile iconice ale anilor ’60, în care pofta de viaţă plesnește intempestiv și nonconformist, dublată de tandra euforie a noilor începuturi. Este și acea Franţă a celor dependenţi de plimbările interminabile pe străduţele vechi, îmbăiate în lumina stranie a trecerii spre înserare. Mai este și Franţa din afara Parisului, Franţa a orășelelor de un pitoresc expus cochet, unde se întâlnesc promisiunile tinereţii cu melancolia revizitării trecutului. Şi, nu în ultimul rând, acea Franţă exuberantă, care îi prinde în mreje pe străini, îi scoate din matca unor certitudini prin văpăile miturilor despre anii nebuni, apoi îi maturizează, șlefuidu-le, printr-un imprevizibil sofisticat, universul interior.

Un joc și o desfătare: povestea de iubire a unui american în Franţa

Tot un străin în Franţa este și unul dintre personajele centrale din romanul lui James Salter. Îl cheamă Dean și este un american plin de charismă. Are mintea brici, spiritul de aventură al tinerilor emancipaţi din anii ‘60 și acel șarm asumat al priviligiaţilor sorţii, desprinși parcă din lumea lui Fitzgerald. Acesta renunţă la studiile de la Yale și pleacă să-și consume pofta de viaţă departe de America natală.

Farmecul irezistibil al tânărului Dean îl aduce în preajma celor din înalta societate din Paris. Ei îl invită la petrecerile exclusiviste și îi împrumută mașinile lor de colecţie pentru a explora farmecul orașelor istorice. Dean ajunge astfel în liniștitul Autun, de lângă Dijon. Aici se îndrăgostește de Anne-Marie, o tânără care simbolizează tot ce are Franţa mai atrăgător în ochii străinilor, mai ales ai celor din America generaţiei lui Dean: senzualitatea asumată și nonconformismul.

Martorul-narator

Povestea seducătorului Dean este spusă de personajul-narator al romanului. Un joc și o desfătare este de fapt un roman alcătuit din sclipirile rămase în urma unor clipe memorabile, depozitate în memoria afectivă, mereu versatilă. Aceste sclipiri alcătuiesc o înșiruire de amintiri. Amintirile sunt derulate de unul dintre prietenii lui Dean. Un prieten melancolic, introspectiv, care ajunge să se retragă în pitorescul orășel unde s-a înfiripat intensa poveste de iubire dintre Dean și Anne-Marie, tânăra abia ieșită din adolescenţă. Regăsești astfel irezistibila rememorare a trecutului prin contemplarea unei alte povești de viaţă, aparent mai vibrantă, mai plină de evenimente, de riscuri asumate ferm și de satisfacţii pe măsură.

Apariţia lui Dean obligă protagonistul-narator să își pună întrebări despre modul în care trăit. Despre șansele ratate, despre limitările ezitărilor personale, despre validitatea unor decizii și a unor înfrânări. Privind viaţa Celuilalt, naratorul pare un cititor pătruns de revelaţii în faţa unui personaj ce a îndrăznit să se avânte în mările învolburate ale unor experienţe afective după care mulţi ar tânji.

Un voyeur sofisticat

În ochii personajului devenit narator, povestea de iubire trece prin mai multe metamorfoze. Are profunzimea unui roman psihologic, rafinamentul unui roman introspectiv, erotismul frust al unei fotografii realizate din perspectiva unui voyeur sofisticat. Uneori naratorul îţi dă impresia că adoptă ipostaza unui voyeur ce transformă incandescenţa în observatii de o mare fineţe despre artă, memorie, sexualitate și dubla fidelitate a unui scriitor ce alege stilul introspectiv. Această dublă fidelitate este faţă de autenticitatea realităţii individuale, pe care vrea să o expună asumat, fără să o altereze, și faţă de jocurile propriului inconștient, de unde vin asocierile născătoare de creativitate, dar care pot sfida certitudinile, voalând anumite amintiri și resuscitându-le pe altele.

Totuși, Un joc și o desfătare nu este doar o privire asupra propriei vieţi comparate cu altă existenţă mai intensă. Personajul narator face deseori aluzii la nestatornicia de cameleon a memoriei. O memorie care își schimbă nuanţele în fucţie de evoluţia afectivă sau de imaginaţia colecţionarului de amintiri. La un moment dat nu mai poţi ști dacă anumite întâmplări și persoane chiar au existat în viaţa personajului-narator sau nu au fost decât plăsmuirea care i-a permis inventarea unei alte variante a existenţei, care să-i permită iluzoria recuperare a experienţelor pierdute, ratate sau risipite.

Farmecul nealterat al romanului Un joc și o desfătare

Romanul Un joc și o desfătare își păstrează farmecul peste decenii. Autorul său, James Salter, a fost înzestrat cu flerul acelor scriitori care simt adânc potenţialul estetic unei anumite epoci marcate de schimbări și efervescenţa pe care o naște în conștiinţa generaţiilor următoare. Branșându-și povestea la ritmul acestei epoci de mare euforie alimentată de ideile despre emancipare socială și artistică, ne oferă un roman care își păstrează, peste decenii, prospeţimea, asemenea unor fotografii alb-negru realizate de Bresson sau Doisneau.

Un joc și o desfătare a fost publicat în anii ’60. Fuseseră anii în care peste Franţa se mai așternuse un strat de mitologii care să o facă mult mai seducătoare. Peste miturile Parisului din nebunii ani ’20, cu a lor descătușare fără precedent, se vor suprapune cele inspirate din imaginile filmelor de autor. Fluiditatea ritmului narativ ce reflectă un flux natural al memoriei și al înregistrării senzaţiilor volatile ale clipei trecătoare, ce par instantaneele din galeria unui fotograf talentat, atenţia la ritmul orașului și la detaliile aparent neînsemnate, dar care ascund înţelesuri subtile despre viaţa interioară care palpită în fiecare personaj te fac să afirmi că James Salter a simţit, asemenea unui cinefil vizionar, impactul pe care filmele din Noul Val Francez aveau să-l aibă asupra modului în care percepem Franţa și vrem ca ea să ne fie prezentată.

Romanul dedicat cinefililor

Nu doar citești. Ai impresia că paginile sunt de fapt cadrele unui film. Un joc și o desfătare are fluxul vizual apropiat de arta cinematografică. Dar este acea artă care acceptase marile schimbări de viziune propuse de cineaștii postbelici. Asemenea regizorilor cult Nouvelle Vague, James Salter înlocuiește naraţiunea alert-ostentativă cu fluxul contemplativ, languros-răbdător, ce redă cu fidelitatea unui metronom ritmicitatea unui oraș, devenită amprenta discretă sesizată de cei ce-i înţeleg magia poetică din spatele rutinei. Sesizează astfel un ritm al imprimării meticuloase necesare fiecărei senzaţii și trăiri volatile inspirate de variaţiile de lumină dinaintea unui apus născător de fiori ai nostalgiei.

Asemenea marilor cineaști din anii ’60, Salter topește evidentul în umbrele mesajelor vagi cu privire la vieţile personajelor. În locul evenimentelor hotărâtoare, expuse după regulile vechilor naraţiuni, Salter lasă poveștile personale să se oglindească în detaliile vizuale aparent neînsemnate, cum ar fi nuanţele schimbătoare în reflexiile unei lumini de amiază sau de înserare, căzute asupra unei strazi suprinse într-un anumit anotimp.

Romanul pare un film

Cinefilii vor adora acest roman. Anumite scene le vor aminti de filmele create de Alain Resnais datorită amestecului de senzualitate și mister, de amintiri capricioase, de trăiri ce freamătă dezinvolt și de enigme ce opresc în ultima clipă deconspirarea adevăratelor nuanţe și trăiri, lăsând să cadă, între personaje, paravanul ambiguităţii, al evazivului, care salvează o mare iubire de la vulgarizarea prin clișee.

Contrastul dintre lejeritatea plimbărilor într-un peisaj citadin surprins în cadre încărcate de melancolie și tensiunile din scenele plasate în spaţiile din interior, cum ar fi camerele de hotel, dormitorul lui Anne-Marie sau încăperile unei cafenele anonime, amintesc de filmele create de Godard sau de Truffaut, în care alternează ritmul trândav cu dinamismul replicilor percutante, rostite în momentul decisiv. De asemenea, simţul vizual prin care James Salter înregistrează trecerea de la un anotimp la altul, dublată și de tranziţia afectivă, de ciclicitatea interioară expusă prin detalii fotografice amintește de cadrele unui film de Rohmer. Asemenea lui Rohmer, prin atenţia acordată schimbărilor vizuale din fiecare anotimp trăit într-un oraș mic, de un pitoresc stilizat, James Salter te invită nu doar să redescoperi magia tranziţiei molatice de la un sezon (sentimental) către altul, ci să-ţi redefinești modul în care ajungi să ierarhizezi importanţa si amprenta afectivă a detaliilor de zi cu zi.

Cel mai franţuzesc dintre romanele americane

Farmecul unui roman precum Un joc și o desfătare își trage sevele din aceeași artă de a face să vorbească revelator toate acele detalii neînsemnate, precum ritmul cotidian al străzilor și replicile considerate superficiale. O artă pe care artiștii francezi iconici din anii ’60 le-au împărtășit-o generos tuturor celor ce au vrut sa le simtă ideile. Nu întâmplător ai impresia că parcurgi un roman scris de un francez. Ai putea declara Un joc și o desfătare cel mai franţuzesc dintre romanele americane.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi și articolul despre cartea Femei și povestile lor.

Leave a Response

Adriana Gionea
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.